Editura “RAO” lansează, pe 29 mai, la Salonul internaţional de carte Bookfest, ediţia 2014, “Istoria politică a literaturii Române postbelice” de Petre Anghel, în prezenţa autorului.
O Istorie politică a literaturii române postbelice nu s-a mai scris până în prezent, deşi câteva intenţii au existat. Ineditul acestui demers constă în faptul că nu se fac ierarhii estetice – fapt prin nimic neonorabil, din contră – ci se descrie, apoi se demontează sistemul de relaţii vizibile şi invizibile dintre scriitori şi puterea comunistă, precum şi combinaţiile şi cointeresările dintre confraţi.
Braţul lung şi ascuns
Unora le-a fost tare drag să facă parte din „breaslă”, cum se autoamăgeau crezând că sunt „meseriaşi”, dar nu uceniciseră pe lângă maeştri, nu tociseră coperţile cărţilor şi nici nu-şi puseseră talentul la lucru. Învăţaseră însă arta linguşelii, aria calomniei şi aveau bune relaţii cu turnătorii de la cooperativa subversivă „Ochiul şi timpanul”, mai direct spus Serviciul de securitate, braţul lung şi ascuns al partidului communist totalitar. Dacă falsurile din anii 1944-1989 ar fi privit doar scara de valori din ograda Uniunii Scriitorilor poate că nu ne-am fi oboist să dedicăm câteva decenii din viaţăă studierii fenomenului, dar urmările acelei boli au fost decesul unor mari scriitori asasinaţi fizic şi moral, ori chiar şi una şi alta. A fost un atac pe faţă sau subversive uneori asupra limbii române şi chiar asupra etosului şi etnosului.
Totuşi, „Istoria politică a literaturii române postbelice” este o carte luminoasă. Ea îndreaptă reflectorul spre acei creatori care au pus dragostea pentru limba şi literatura română, dragostea pentru marile personalităţi culturale interbelice deasupra interesului personal, nedorind să parvină şi fără să facă pactul cu Diavolul. Se va observa cu uşurinţă de-a lungul acestei cărţi că, în ciuda cenzurii, un grup de scriitori (nu puţini) a reuşit să rostească limpede adevărul zilelor trăite, ei iubind istoria naţională, au renodat firul valorilor autentice, fir rupt de ocupaţia bolşevico-rusească şi, mai presus de toate, au cultivat limba română, creându-şi stiluri inconfundabile.
Rolul ambiguu
Pentru scrierea unei asemenea istorii era nevoie de împlinirea mai multor condiţii. De cunoaşterea temeinică a fenomenului literar, de cunoaşterea actorilor implicaţi în acest delicat proces al creaţiei, de depistarea mecanismelor prin care Puterea juca rolul ambiguu de Mecena al culturii. Petre Anghel avea pregătirea teoretică necesară, fiind doctor în filologie din anul 1978 şi doctor în teologie cu o teză despre influenţa literaturii ebraice asupra literaturii române. Chiar şi acestă „Istorie politică a literaturii române postbelice” a fost la origine teza de doctorat în sociologie a profesorului Petre Anghel. Polemică cu alte istorii literare socotite incomplete şi pătimaşe, scrisă cu obiectivitate, netributară niciunei găşti literare, punând adevărul şi frumos mai presus de orice valoare trecătoare, „Istoria politică a literaturii române postbelice” este un eveniment cultural de excepţie şi o lectură agreabilă, o scriitură vie, din care nu lipseşte nici chiar umorul.