Două dintre cele patru meciuri din etapa sferturilor de finală la Campionatul Mondial de Fotbal din 2022, găzduit de Qatar, au fost decise în urma executării loviturilor de departajare, lovituri de la 11 metri. Argentina a trecut de Olanda, iar Brazilia a fost eliminată de Croația la ceea ce se numește "loteria penalty-urilor", tocmai pentru că norocul / inspirația de moment se reflectă puternic în rezultat. Unii se bucură, alții sunt profund dezamăgiți.
În toate marile competiții actuale din fotbal - naționale și internaționale - se folosește regula departajării prin penalty-uri, dacă este vorba despre un meci eliminatoriu, în care neapărat una dintre echipe trebuie să meargă mai departe în respectiva competiție. Cum se întâmplau lucrurile înainte să existe penalty-urile la finalul unui astfel de meci? Era nevoie ca partida să se rejoace, de obicei în ziua următoare. Ținând cont de modul în care funcționează acum fotbalul, cu atât de multe evenimente, rejucarea unor partide nu ar fi sustenabilă pentru organizarea competițiilor.
Pasionații de pariuri sportive știu că, atunci când un meci presupune calificarea într-o etapă viitoare a unei competiții, rezultatul la pariuri clasice 1X2 este luat în considerare la finalul timpului regulamentar. Separat, se poate paria pe calificare, chiar dacă aceasta este decisă în reprizele de prelungiri sau la penalty-uri. La scoruri live pariuri există multe variante de joc, cu sau fără legătură cu deciderea sorții meciului la lovituri de la 11 metri.
Penalty-urile sunt mai des întâlnite însă în meciurile "obișnuite", adică cele care se pot încheia inclusiv cu rezultat de egalitate. Lovitura de la 11 metri este o lovitură de pedeapsă acordată de arbitrul meciului, atunci când se înregistrează un fault în apropierea porții, realizat de un jucător în apărare, în dauna unui jucător care atacă. Uneori, lovitura de la 11 metri poate fi însoțită și de cartonaș roșu arătat jucătorului care a realizat acțiunea interzisă de regulament. Penalty-ul poate fi, de asemenea, o lovitură de penalizare acordată după ce un jucător atinge intenționat mingea cu mâna in interiorul careului propriu.
Penalty-ul a fost introdus în fotbal spre finalul secolului al XIX-lea. Pe data de 2 iunie 1891, International Football Board a adoptat prin vot, în unanimitate, legea penalty-ului. Propunerea a fost înaintată de Federația Irlandeză de Fotbal. Cel care a venit cu ideea a fost William McCrum, care juca pe postul de portar la echipa FC Milford din Irlanda.
Văzând cât de violente erau unele faulturi comise de apărători (ducând adesea la răni foarte grave, chiar la deces), s-a gândit că cea mai bună pedeapsă ar fi acordarea unei lovituri cu șanse foarte mari de gol, tocmai pentru a descuraja aceste proceduri. William McCrum era fiul industriașului Robert Garmany McCrum, sponsor activ în lumea sportului, deci a putut ajunge să facă lobby mai ușor în cadrul factorilor de decizie din fotbal de la acea vreme. Lovitura liberă fără zid de la 12 yarzi, adică de la 11 metri, a ajuns astfel să schimbe destinele în fotbal. Așa a apărut penalty-ul.
Prima dată când loviturile de departajare au decis un meci de Cupa Mondială a fost la ediția din 1982, organizată în Spania. În acel moment, în semifinală, Germania de Vest a învins Franța cu 5-4 la penalty-uri, după ce rezultatul era 3-3 după prelungiri.
Primul penalty oficial din lume a fost acordat lui Airdrieonians în 1891 la Broomfield Park, iar prima lovitură de pedeapsă din Football League a fost acordată pentru Wolverhampton Wanderers în meciul lor împotriva lui Accrington de pe stadionul Molineux pe 14 septembrie 1891.