Duminică dimineaţă, ora 03:00 devine ora 04:00. Nu a fost însă mereu aşa. Evz.ro vă prezintă peripeţiile prin care au trecut dimineţile româneşti pentru a ajunge aşa cum sunt astăzi.
Până în 1932, în România nu exista oră de vară. Această găselniţă a venit pentru ca activităţile umane zilnice să se desfăşoare în condiţii de lumină naturală. O altă miză este economisirea de energie electrică.
Aşadar, românii au dat pentru prima dată ceasul înainte la 22 mai 1932, când ora 00:00 devenea ora 01:00. Din 1933 până în 1939, ceasul era dat înainte în dimineaţa primei duminici din aprilie.
Ora de vară-iarnă
Ciudat este că, între aprilie 1940 şi noiembrie 1942, românii "au funcţionat" numai după ora de vară. Aşadar, chiar dacă pare ciudat, aceasta a prins şi două ierni. Dar cine avea timp de ore de iarnă şi vară în plin război? Aşa că, în 1943, anul în care aliaţii începeau bombardamentele aeriene asupra României, ţara noastră renunţa la datul ceasului înainte şi înapoi în funcţie de anotimp.
Regulă din '97
La 27 mai 1979, ceasul a fost dat, din nou, înainte. Din 1980 până în 1983, s-a revenit la regula primei duminici din aprilie. Din 1984, anul în care ţara noastră reuşea cea mai bună prezenţă olimpică din istoria participărilor, ceasul era dat înainte în dimineaţa ultimei duminici din martie. Singura diferenţă faţă de situaţia din prezent este că, în intervalul '84-'86, ora 00 devenea ora 01. Din 1997, în ultima duminică din martie, ora 03 devenea ora 04. Pe glob
În lume, prima propunere a introducerii orei de vară a aparţinut unui britanic. Se întâmpla în 1907, când constructorul William Willet arăta avantajele acestei schimbări. Numeroase state ale lumii nu au stat mult pe gânduri, aşa cum s-a întâmplat cu noi.
Totuşi, ar trebui să ne întoarcem puţin până în vremea romanilor. Atunci, era folosit ceasul cu apă, care avea scale diferite pentru fiecare dintre lunile anului. La solstiţiul de iarnă, "hora tertia" dura doar 44 de minute, în timp ce la solstiţiul de vară, ea dura mult mai mult - 75 de minute.