Invitatii EVZ
ISTORIA JIHADULUI. Adversarii LAȘI, TRĂDĂTORII și IDIOȚII folositori au permis Islamului să viseze la CALIFATUL UNIVERSAL. Istoria ALTFEL decât o înveți la școală
După „Granițele însângerate ale Islamului” a lui Samuel P. Huntington și “Istoria războiului dintre Islam și Creștinătate 622-2007” de Jean-Paul Roux, o a treia lucrare de proporții vine să analizeze istoria confruntărilor dintre lumea musulmană și celelalte religii ale umanității.
Este vorba de cartea „Istoria Jihadului de la Profetul Mohammed la ISIS”. Cartea lui Robert Spencer a fost tratată cu multscepticism de inchiziția corectitudinii politice care domină autoritarorice dezbatere publică din Occident. De altfel, de ani buni scriitorul și bloggerul american a fost etichetat drept islamofob pentru implicarea sa în mișcarea contra-jihad.
Există și motive personale pentru atitudinea rezervată a lui Spencer față de această religie. După cum singur mărturisea într-un interviu, bunicii săi au fost nevoiți să fugă din Turcia acum câteva decenii pentru simplul motiv că erau creștini. Cu toate acestea, Spencer nu crede că islamul este „inerent terorist”.
Ba chiar susține că printre musulmanii moderați „sunt unii care în mod natural încearcă să creeze o teorie și o practică a islamului care să permită o coexistență pașnică, în care așa-zișii necredincioși să fie tratați ca egali”. Spencer e însă conștient că acest mod pacifist de a vedea relațiile dintre Islam și celelalte religii nu este specific lumii musulmane.
Ne puteți urmări și pe Google News
“Islamul tradițional conține elemente de violență și credința în supremația acestei religii”. Ba, mai mult, „variatele școli ale Islamului propovăduiesc unanim războiul și subjugarea necredincioșilor”. Dincolo de părerile lui Spencer cu privire la Islam, marea noutate a cărții sale este că face o cronologie a celor 1400 de ani de jihad.
„Nu este vorba doar de jihadul împotriva Europei, care a mai fost tratat de cărți merituoase, ci și de jihadul sângeros împotriva Indiei, care este complet necunoscut în Occident. De asemenea, este prima carte, din ce știu eu, care situează jihadul contra Israelului în contextul celor 1400 de ani de jihad universal și antisemitism islamic. Tot în acest sens, cartea atinge și numeroase alte aspecte, precum dreptul de a înrobi și de a transforma în sclave personale femeile necredincioase, practică pe care nu ISIS a inventat-o, pentru că o regăsim încă de la începuturile Islamului.”
Mai este însă un aspect care merită remarcat în această carte. Pentru a face istoria războiului sfânt al musulmanilor, Robert Spencer se întoarce la elatările contemporanilor. Istoria Jihadului este plină de relatările cronicarilor musulmani, care au înregistrat pentru posteritate faptele jihadiștilor, zugrăvind cu bucurie brutalitatea lor ca și cum ar fi eroism și glorie marțială.
Cartea nu vrea să fie însă o operă istorică. Cu ajutorul argumentelor pe care le aduce, Spencer vrea să lupte împotriva celor care cataloghează drept rasism și atac împotriva drepturilor omului orice încercare legitimă de a descifra modul în care Islamul se raportează la orice alte credințe.
Dar Istoria Jihadului, dup[ cum spune ziarista Pamela Geller, este, de asemenea, plină de povestiri despre mulți, mulți oameni care sunt cu adevărat strămoșii și modelele unor contemporani ai noștri precum Papa Francis, Angela Merkel, Theresa May și Barack Obama.
Istoria proliferării jihadului în întreaga lume este, de asemenea, o istorie a netoților non-musulmani, a colaboratorilor, a oportuniștilor și a idioților folositori. În aceste condiții, pentru Spencer pericolul ca Occidentului să-i fie impusă legea musulmană este real.
„Bolșevicii au fost o minoritate în Rusia, dar erau bine organizați, energici, o avangardă nemiloasă care a zdrobit slaba opoziție. Nu contează că cei care clamează supremația Sharia sunt numai o minoritate printre musulmanii în Occident. Ei își fac treaba (...), iar musulmanii moderați nu încearcă să-i oprească”
Recomandările noastre
