Condamnarea fără echivoc și fără explicații începând cu „dar” e unicul răspuns moral la crimele barbare comise pe 7 octombrie, în Israel.

Pe 7 octombrie 2023 mii de teroriști din Hamas și Jihadul Islamic au invadat teritoriul statului Israel și au comis orori barbare, de nedescris.

Cel mai grav pogrom contra evreilor după Holocaust

În cel mai grav pogrom comis contra evreilor după Holocaust peste 1.200 de oameni au fost mutilați brutal, arși de vii, violați și omorâți. Familii întregi - bărbați și femei, copii și bătrâni, bebeluși și, da, supraviețuitori ai Holocaustului - au fost supuși la atrocități atât de cumplite încât sfidează imaginația, dar nu atât de cumplite încât să nu fi avut loc.

Au fost atacați medici în ambulanțe; au fost arși oameni până n-au mai rămas decât cenușa sau dinții din ei, după care să poată fi identificați; iar multe dintre cadavre au fost pângărite.

Apoi, cu intenția clară de a răspândi persistent frica, neîncrederea și disperarea, aproximativ 240 de israelieni, printre care și cetățeni străini, au fost răpiți - o violare vădită a dreptului internațional, pentru a nu mai pomeni de moralitate.

Ostaticii din Israel, torturați

Chiar când scriu aceste cuvinte, 130 dintre acești ostatici sunt încă în captivitate, supuși la tortură fizică și psihologică, inclusiv noi acte de violență sexuală.

Făptașii atrocităților din 7 octombrie nu au încercat să-și ascundă crimele. Chiar din contră, le-au glorificat, probându-le chiar ei, inclusiv transmițându-și în direct faptele barbare pe rețelele sociale, ca și cum ar fi anticipat sprijinul de care aveau să se bucure - și din nefericire se bucură de el.

Depravarea teroriștilor palestinieni

Emblematic pentru depravarea acestora e apelul telefonic al unui terorist în care se lăuda fericit: „Mamă, am omorât 10 evrei!”

Și totuși, chiar în timp ce aceste filmări sunt difuzate peste tot în lume, milioane de oameni de pe tot globul - între care mulți din lumea musulmană și așa-zișii „progresiști” din Occident - au reacționat prin tăcere, negare, justificare și atacuri împotriva evreilor din propria țară.

Am văzut și auzit dublul standard funcționând în instituții internaționale, organizații pentru drepturile omului, universități și în stradă - cu mult timp înainte ca Israelul să fi apucat să răspundă militar. Am asista la colapsul moralității în toate locurile și spațiile.

Așa s-a reacționat și la Holocaust

Înfiorător e că așa s-a reacționat, în mare, și la Holocaust, de la tăcere până la negare, de la explicare până la justificare - toate pretexte pentru uciderea sistematică a evreilor. Chiar și atunci când atacurile din 7 octombrie au fost condamnate, condamnarea a fost adesea urmată de un „dar” explicativ.

Și totuși, poate că reacția cea mai tulburătoare la atrocitățile palestinienilor comise în Israel a fost tăcerea. Absența condamnării fără echivoc a barbariei atacurilor este lucrul care a deschis calea formelor active de negare și justificare.

Am asistat luni și luni la tăcerea unor organizații internaționale pentru drepturi. Autoritatea Națională Palestiniană nu a spus „nu și în numele meu”. Iar universitățile de elită din SUA nu au condamnat violurile, mutilările, omorurile și răpirile, vorbind în schimb despre context.

Tăcerea cu privire la atrocitățile teroristilor palestinieni este complicitate

Însă tăcerea e complicitate, complicitate la susținerea unor entități teroriste urmărind să comită genocid și a regimurilor care le sprijină, care își proclamă fățiș intenția de a comite soluția finală și a anihila Israelul - echivalentul evreului printre națiuni.

După atacuri am auzit chiar și negarea completă a existenței masacrului din 7 octombrie, voci care pretind că atrocitățile au fost înscenate, că sunt parte a unei operațiuni israeliene de diversiune, un pretext pentru a ataca apoi Fâșia Gaza, ori varianta că toți israelienii uciși au fost omorâți de propria armată.

Cu alte cuvinte, o inversare a realității pentru a-i transforma pe evrei din victime în făptași.

Cine neagă atrocitățile comise de palestinieni în Israel

Am auzit și negații parțiale. Acceptarea existenței atacurilor, dar negarea atât a amplorii lor cât și a atrocităților, cum ar fi violența sexuală sistematică.

Toate acestea aduc aminte de „spectrul negării” pe care-l întâlnim referitor la Holocaust - include distorsionarea, minimalizarea și trivializarea. În cazul de față echivalentul e explicarea atacurilor din 7 octombrie, care caută să dea dovadă de înțelegere pentru făptași, deschizând astfel calea și justificării, îmbrăcării unei crime în masă în haina „rezistenței”.

Secretarul general al ONU, António Guterres, justificări pentru atacul din Israel

Toate aceste argumente au devenit banale. Ce e cel mai șocant e răspunsul instituțiilor și organizațiilor înființate și însărcinate cu protecția ordinii internaționale bazate pe reguli și a drepturilor omului: secretarul general al ONU António Guterres a explicat masacrul afirmând că „nu a avut loc în vid”.

Un fost director al Departamentului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord al Human Rights Watch a contestat că atacurile și atrocitățile ar fi avut loc.

Iar președinții unor universități americane n-au fost în stare să determine dacă îndemnul la genocid în „contextul” atacurilor din 7 octombrie le violează ori nu codul de conduită, în condițiile în care îndemnul la genocid împotriva oricui altcuiva aproape sigur ar fi fost considerat violare.

Universitari „entuziasmați” de atrocitățile palestinienilor

În schimb, un profesor de la Cornell University s-a declarat „entuziasmat” de masacru; directorul unui centru contra violenței sexuale al unei universități canadiene a contestat că s-au comis violențe sexuale pe 7 octombrie; iar un articol dintr-un ziar studențesc de la Yale University a fost editat pentru a se omite fragmentul „acuzații nedovedite că Hamas a violat femei și a decapitat bărbați”.

Nu-i de mirare că un sondaj realizat recent în SUA de Harvard-Harris arată că 66% din tinerii de 18-24 de ani cred că pe 7 octombrie a avut loc un genocid [aici pare a fi o greșeală de neatenție a autoarei - n.trad.], iar un uluitor 60% cred că atacul ar putea fi „justificat”.

Protestele antisemite ale „progresiștilor” și stângii

Protestatarii din stradă, peste tot în lume, inclusiv în țări care au desemnat Hamas drept organizație teroristă, au justificat „rezistența”, preluând obiectivul genocidului stipulat în carta Hamas prin scandarea „de la râu până la mare” - și nu e nevoie decât de o singură privire asupra hărții Israelului pentru a înțelege că acesta e un apel la anihilare.

E de neînțeles cum spectrul reacțiilor a ajuns de acum să confere „legitimitate” unui tsunami de atacuri antisemite - la adresa evreilor, dar și a acelora care susțin dreptul statului Israel de a se apăra.

Colaps șocant al moralității

Condamnarea fără echivoc - neurmată de un „dar” - rămâne în continuare unicul răspuns etic la crimele barbare de război și crimele împotriva umanității care au fost comise pe 7 octombrie.

Tăcerea, negarea, explicarea, justificarea și oricare altă poziție intermediară indică un colaps șocant al moralității, al ordinii internaționale bazate pe reguli, al mecanismelor, instituțiilor și principiilor înființate în urma Holocaustului tocmai pentru ca „niciodată din nou” să devină o realitate.

Alarmant e că ne regăsim acum într-un moment „niciodată din nou” - din nou.

(Articol de Michal Cotler-Wunsh - responsabilă specială cu combaterea antisemitismului - Politico; Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)