Cinematografia franceză etalează la această ediție a Cannes-ului câteva din marile ei valori în domeniu. A făcut-o de fiecare dată. Tema principală a actualei ediții este chiar cinematograful, filmul ca proces de creație, cu tot ce implică un asemenea travaliu artistic.
O altă direcție este ilustrată de aducerea în poveste a unor personaje-femei. Mai mult, se practică, iată, convocarea în narațiune a unor profesioniste ale domeniului. Este ceea ce propune Frankie, filmul semnat de Ira Sachs, apărut în festival luni, cu o gală către miezul nopții (22,15), pentru a fi reluat ieri, dimineața (8,30), la Grand Théatre Lumière, deschizând seria celor trei conferințe de presă ale zilei. Când încă redactez corespondența de față se aude tot mai tare, crescând, zumzetul zecilor de fotografi ce au umplut holul prin care vor trece cât de curând regizoarea Ira Sachs și interpreta principală Isabelle Huppert, mereu aclamată cu admirație, alături de actorii Jérémie Rénier, Ariyon Bakare și Pascal Gregory, însoțiți de producătorul Said Ben Said și de scenaristul Mauricio Zacharias.
Filmul reia dintr-o perspectivă inedită, voind și reușind să evite clișeele, tema morții, a morții în urma unui cancer. Subiect arid, departe de a fi agreabil, dar neputând fi evitat atâta timp cât viața înseamnă naștere și moarte. Pe numele ei real, Françoise Crémont, Frankie, după cum o alintă apropiații, este o celebrtă actriță franceză care, marcată de boala împotriva căreia a luptat doi ani, simțindu--și sfârșitul foarte aproape, hotărește să-și petreacă ultimele clipse alături de cei dragi. Îi convoacă astfel în Portugalia,la Sintra, într-o regiune muntoasă, unde, împreună, să poată petrece o adevărată vacanță de (în) familie. Se instituie încet-încet un raport de intimitate între cei care participă la eveniment, regizoarea fiind o specialistă a acestui gen de relații infuzate cu delicatețe între ființe al căror spirit rezonează cu climatul de liniște și de reflecție cumpătată. Plasat într-o zonă cu ploi, dar într-un peisaj reconfortant, în vecinătatea muntelui, subiectul se desfășoară pe parcursul unei singure zile, de unde și aspectul lui teatral, aparent artificial. Aflăm aici, subtil reperate, momentele cruciale din existența personajelor, de la primul sărut, la cererea în căsătorie, la divorț, apoi la punerea la punct a chestiunilor legate de moștenire. Sunt ilustrate astfel momentele sempiterne (viața, moartea, iubirea), dar și atitudinile diferențiate în funcție de individualitatea celor implicați.
Faimoasa și teribila maladie este tratată în film fără impulsiuni lacrimogene. În lipsa accentelor melodramatice, regizoarea încearcă să facă uitată boala, elogiind forța de viață până în ultimele clipe. Beneficiază, este drept, și de participarea unei mari actrițe, Isabelle Huppert, care joacă într-o manieră pudică, ținând durerea la distanță, fără a cădea în patos, refuzând consolările de orice fel. Înconjurată de cei apropiați, vedetă populară, Frankie este identificată de oamenii locului care o invită la aniversarea ai 88 de ani ai unei femei. Isabelle Huppert joacă personajul ca și cum acesta ar fi părăsit deja viața, încercând să imagineze existența celorlalți fără ea. Fiului, Paul, îi oferă o brățară scumpă, pe care acesta o aruncă în pădurea de alături, supărat, cumva, și din cauza faptului că Frankie își lasă averea unei fundații pentru tinerii actori. Este evidentă, dar lipsită de explicații inutile, opțiunea acesteia pentru ilustrarea ipostazei de artistă și mai puțin de mamă.
Puține actrițe pot duce cu atâta senitătate un rol greu, care este de fapt drumul către clipa ultimă. E de remarcat, de asemenea, stilul sobru al interpretei, capacitatea de a valorifica puținele costume ce le poartă, care nu au nimic de vacanță, semnificând simplu dar percutant prin cele două culori: mov și oranj. Întregul film poartă pecetea stilului interpretei principale, care joacă întotdeauna strălucitor, de fapt fără să joace, simplu, natural, inteligent. Un film ca o lecție de cinema, opera interpretativă a unui superstar al cinemaografiei – Isabelle Huppert.
Recomandările noastre
