Irinel Columbeanu a făcut dezvăluiri incendiare din trecut. Afaceristul folosea o rețetă nocivă pentru a-şi trata teama de sărăcie.
De câte ori avea ocazia, Monica Gabor spunea despre fostul ei soț că este un tată perfect, care îşi dedică viaţa creşterii şi educării fiicei lor.
„Este un tată perfect, care îşi dedică viaţa creşterii şi educării ei. Este dedicat Irinei în totalitate, au o relaţie foarte apropiată, iar acest lucru mă face fericită şi liniştită că fetiţa mea se află pe mâini bune şi că tatăl ei face tot posibilul şi imposibilul ca ea să fie protejată. O creşte foarte bine şi frumos, dovadă fiind nu doar personalitatea ei minunată, ci şi rezultatele bune de la şcoală”.
Monica a enumerat în cererea de câteva din trăiririle avute de Irinel: „Toate acele motive care m-au fascinat la el aveau să fie puse într-o oarecare umbră de caracterul sau duplicitar şi de panoplia să de frustrări bazate pe propria-i percepţie despre fizicul sau despre aptitudinile sale sexuale ori bazate pe grandomanie ori teamă de sărăcie. Toate acestea pe fondul unei depresii continue, tratate cu Xanax şi alcool.
(…)
Nu îl înţelegeam de ce este atât rece faţă de părinţii lui, de ce le vorbea urât, de ce era atât de neglijent faţă de fetiţă noastră, Irina. Îl întrebam şi îmi motiva că din cauza afacerilor, a pierderilor financiare.
(…)
Cele mai grave constatări ale mele nu au fost acestea de natură patrimonială, ci cele cu fundament subiectiv: pe soţul meu nu îl mai interesam, nici eu şi nici fiica noastră Irina. Era tot mai distant, mai neimplicat.
(…)
După ce soacra mea, Georgeta Columbeanu, cu care avusesem o relaţie specială, a murit, în familia noastră rămăseseră doar bărbaţii: Irinel şi tatăl lui, Ion. Acest deces, perioada ce a urmat a fost foarte dificilă pentru mine. Soţul meu stătea tot mai departe de mine şi de copil, nu ne ajuta cu absolut nimic. Nu ne ajuta financiar sub nici un aspect (în mod surprinzător pentru un „miliardar”).
Atât eu cât şi fetiţa trăiam din banii pe care eu îi câştigam, fără nici un suport din partea pârâtului!
(…)
Mi-a cerut să părăsesc apartamentul şi l-am părăsit! Cel mai grav scenariu creat de soţul meu o vizează pe fiica mea, de care nu s-a ocupat niciodată şi care nu a fost în atenţia lui până la procesul de divorţ. Preconstituirea unor aşa zise „probe”, cumpărarea unor astfel de probe, intoxicarea opiniei publice cu informaţii false sau contrafăcute au avut şi au scopul de a mă „denigra certificat că mamă” respectiv pentru a mă decade din drepturile părinteşti sau, în caz de insucces, de a mă încarcera pentru rele tratamente aplicate minorului. Toate aceste acuzaţii relative la comportamentul meu faţă de fetiţă mea Irina sunt neadevărate, sunt creaţii ale geniului malefic de la Izvorani şi ale colaboratorilor săi: avocaţi, psihologi, procurori.
(…)
Pârâtul este cel care s-a comportat „nepărinteşte” cu fiică noastră: a izolat-o de mine şi a început să mă denigreze în faţă acesteia, să îi influenţeze ori să îi redefinească conceptual sentimentele faţă de mine. Fetiţă a fost retrasă din procesul educativ, pârâtul nu a mai lăsat-o la grădiniţă săptămâni la rând. Mie mi-a fost interzis accesul în locuinţa mea, ultimul nostru domiciliu comun, din Izvorani unde aş fi putut să îmi întâlnesc copilul. Acolo fiica mea este ţinută sub pază şi izolată de mine.”