Duminică, 8 martie 2020, Alina Pană de la România Tv m-a rugat să am o intervenție telefonică la ora 15 despre măsurile anunțate de Raed Arafat pentru contracararea răspîndirii coronavirus.
Am fost solicitat să-mi dau cu părerea, deoarece în ultima vreme m-am remarcat printre puținii publiciști (prin debutul pe cristoiublog. ro cu excelentul comentariu Alo, Guvernul României? Alo, Președinție?? E cineva acasă? mi s-a alăturat și Denise Rifai) care strigă pe unde apucă (pe cristoiublog.ro în scris și video, pe site-ul evz.ro, în emisiunile unde sînt invitat) despre iresponsabilitatea autorităților românești de a minimaliza pericolul coronavirus prin mînărirea testelor, prin refuzul minimelor măsuri luate în alte țări, prin tragerea românilor pe sfoară despre efectele bolii.
Peste tot în lume, chiar și acolo unde nu s-au ivit cazuri de coronavirus, autoritățile au luat deja măsuri pentru preîntîmpinarea răspîndirii. Dincolo de efectele acestei boli, care nu se reduc, după cum scria Sanitarul de la Cotroceni, la o tuse ușoară, și la o gripă, cum caută să ne manipuleze medicii Statului paralel, virusul e primejdios prin incredibila capacitate de răspîndire. În Italia, situarea la un metru a unei persoane una de alta, la coadă, pe stradă, în locuri publice, e o măsură menită a preveni răspîndirea. În Franța, în Germania, în alte țări, au fost închise școlile, interzise manifestările cu public, tocmai pentru a evita contaminarea.
Pînă duminică, 8 martie 2020, la noi nu s-a luat nici o măsură. Pe fondul minimalizării pericolului, s-a ajuns la situații hilare, cum ar fi darea în urmărire națională a pasagerilor unui microbuz în care a călătorit un bolnav de coronavirus. În alte țări ale lumii autoritățile sînt primele care dau exemplu de reținere în a ieși în aglomerații. La noi, președintele, premierul în exercițiu și premierul desemnat au ieșit într-un alai pentru a planta propagandistic un puiete.
Cum se explică această tratare lejeră a unui pericol care a pus în stare de alarmă întreaga planetă? A rămas faimoasă expresia lui Raymond Poincaré despre noi, românii: „Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère...” (Ce vreți ne afăm aici la porțile Orientului unde nimic nu este luat foarte în serios).
E tratarea lejeră a coronavirus de concretizarea formulei franțuzului?
Nu cred.
E vorba de ceea ce am semnalat eu în mai multe comentarii de pe cristoiublog.ro.
Klaus Iohannis și-a făcut din declanșarea anticipatelor o chestiune de viață și de moarte.
Vanitos prin definiție, el nu se vede dînd înapoi de la un proiect pe care l- a anunțat și continuă să-l anunțe românilor:
Alegerile anticipate.
Cum adică să dea înapoi El, Supremul, Infailibilul, Cel care a învins-o pe Viorica Dăncilă ?
Și dacă nu mai rămîne din Romînia decît cele șase case de la Sibiu ale familiei prezidențiale, Klaus Iohannis nu dă înapoi.
Această ambiție cu efecte catastrofale pentru țară, ambiție pe care nimeni nu-și permite s-o îmblînzească, se lovește de Criza coronavirus.
Cum să te joci de a anticipatele cînd România e amenințată de coronavirus?
Pentru a se putea juca mai departe cu țara și cu noi toți, Klaus Iohannis a avut și are nevoie de minimalizarea pericolului reprezentat de coronavirus. Dacă s-ar lua măsuri menite a face pe români conștienți de pericol, atunci populația ar privi uluită toate acrobațiile PNL, dictate de Klaus Iohannis, de a se juca de anticipatele. Cum dracu să nu te duci la Cotroceni cu furci și topoare văzînd că în timp ce lumea moare de coronavirus guvernul e interimar, Parlamentul se joacă de a audierile de ochii lumii, și nu peste mult timp va fi dizolvat și Parlamentul?
Minimalizarea pericolului a constat mai ales în evitarea măsurilor severe de contracarare a răspîndirii. Trebuia să se întrețină românilor iluzia că România e ocolită de virus. În timp ce în Italia se moare pe capete, la noi, grație lui Adrian Streinu Cercel, cei care se îmbolnăvesc se însănătoșesc în chip miraculos, ba chiar sînt mai sănătoși ca niciodată.
În alte locuri ale lumii, dacă într-o piață se nimerește un bolnav de coronavirus se îmbonăvesc pînă și ridichile, d-apoi oamenii. La noi bolnavi de coronavirus călătoresc ore întregi în microbuze cu alți oameni și toți cei cu care a călătorit n-au nici pe dracu. Un bărbat vine din Italia, se culcă cu nevastă-sa și aceasta iese bine la teste. Toate aceste mînării au îngrijorat Marile Puteri.
O Românie cu mulți inși infectați dar nedeclarați, sau dați fără probleme, riscă să fie pentru restul Europei o bombă atomică. Așa se explică măsurile anunțate azi, duminică, 8 martie 2020, de restrîngere a unor libertăți de mișcare ale cetățenilor. Am început intervenția mea la România tv prin a întreba dacă Raed Arafat e cumva premierul României. N-a fost o întrebare glumeață. Peste tot în lume măsurile sînt anunțate de premieri sau președinți.
Din mai multe motive.
Mai întîi pentru că doar premierii sau președinții dispun de autoritate asupra tuturor domeniilor. Ce autoritate are Raed Arafat, simplu secretar de Stat la Interne, asupra Metrorex pentru a lua măsuri menite a evita aglomerația? În al doilea rînd, în alte țări măsurile sînt anunțate de premieri sau președinți pentru că ele sînt transpuse în decrete, în hotărîri de guvern. Bogdan Iacob a semnalat pe Inpolitics.ro că nici una dintre măsurile anunțate de Raed Arafat n-are acoperire legală.
În alt treilea rînd prin raportare la alte țări, măsurile sînt de ochii lumii. De ce adunări peste o mie de persoane? Dacă sînt 999 de persoane se pot îmbolnăvi fără probleme? Cum adică se închid doar școlile în care apare un caz de coronavirus? Păi în alte locuri se închid școlile, pentru că un elev infectat poate fi descoperit abia cînd reclamă simptome. Pînă atunci întreaga școală se poate îmbolnăvi?
De ce a fost lăsat totul pe Raed Arafat?
Din același motiv pentru care testele sînt mînărite.
Să nu se creeze imaginea de criză serioasă.
Și să se poată îndeplini ambiția lui Klaus Iohannis cu anticipatele!