Duminică, 8 martie 2020, Alina Pană de la România Tv m-a rugat să am o intervenție telefonică la ora 15 despre măsurile anunțate de Raed Arafat pentru contracararea răspîndirii coronavirus.

Am fost solicitat să-mi dau cu părerea, deoarece în ultima vreme m-am remarcat  printre puținii publiciști (prin debutul pe cristoiublog. ro cu excelentul comentariu Alo, Guvernul României? Alo, Președinție?? E cineva acasă? mi s-a alăturat și Denise Rifai) care strigă pe unde apucă (pe cristoiublog.ro în scris și video, pe site-ul evz.ro, în emisiunile unde sînt invitat) despre iresponsabilitatea autorităților românești de a minimaliza pericolul coronavirus prin mînărirea testelor, prin refuzul minimelor măsuri luate în alte țări, prin tragerea românilor pe sfoară despre efectele bolii.

Peste tot în lume, chiar și acolo unde nu s-au ivit cazuri de coronavirus, autoritățile au luat deja măsuri pentru preîntîmpinarea răspîndirii. Dincolo de efectele acestei boli, care nu se reduc, după cum scria Sanitarul de la Cotroceni, la o tuse ușoară, și la o gripă, cum caută să ne manipuleze medicii Statului paralel, virusul e primejdios prin incredibila capacitate de răspîndire. În Italia, situarea la un metru a unei persoane una de alta, la coadă, pe stradă, în locuri publice, e o măsură menită a preveni răspîndirea. În Franța, în Germania, în alte țări, au fost închise școlile, interzise manifestările cu public, tocmai pentru a evita contaminarea.

Pînă duminică, 8 martie 2020, la noi nu s-a luat nici o măsură. Pe fondul minimalizării pericolului, s-a ajuns la situații hilare, cum ar fi darea în urmărire națională a pasagerilor unui microbuz în care a călătorit un bolnav de coronavirus. În alte țări ale lumii autoritățile sînt primele care dau exemplu de reținere în a ieși în aglomerații. La noi, președintele, premierul în exercițiu și premierul desemnat au ieșit într-un alai pentru a planta propagandistic un puiete.

Cum se explică această tratare lejeră a unui pericol care a pus în stare de alarmă întreaga planetă? A rămas faimoasă expresia lui Raymond Poincaré despre noi, românii: „Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère...” (Ce vreți ne afăm aici la porțile Orientului unde nimic nu este luat foarte în serios).

E tratarea lejeră a coronavirus de concretizarea formulei franțuzului?

Nu cred.

E vorba de ceea ce am semnalat eu în mai multe comentarii de pe cristoiublog.ro.

Klaus Iohannis și-a făcut din declanșarea anticipatelor o chestiune de viață și de moarte.

Vanitos prin definiție, el nu se vede dînd înapoi de la un proiect pe care l- a anunțat și continuă să-l anunțe românilor:

Alegerile anticipate.

Cum adică să dea înapoi El, Supremul, Infailibilul, Cel care a învins-o pe Viorica Dăncilă ?

Și dacă nu mai rămîne din Romînia decît cele șase case de la Sibiu ale familiei prezidențiale, Klaus Iohannis nu dă înapoi.

Această ambiție cu efecte catastrofale pentru țară, ambiție pe care nimeni nu-și permite s-o îmblînzească, se lovește de Criza coronavirus.

Cum să te joci de a anticipatele cînd România e amenințată de coronavirus?