Iran, Israel și amenințarea „convergenței fronturilor”. Orientul Mijlociu se clătina fiind în pragul unui război mai larg, în timp ce Iranul se gândește la opțiunile sale. De ani de zile, evaluarea predominantă a analiștilor politico-militari în Israel a fost că Iranul nu este interesat să se angajeze într-o confruntare directă cu Israelul și nici să pună Hezbollah în pericol pentru a sprijini mișcare palestinienilor.
Conform acestei perspective, Iranul vede aliatul său libanez ca pe un instrument strategic pentru a contracara un potențial atac din Israel asupra instalațiilor sale nucleare.
Însă în ultimul deceniu, Iranul a creat o gamă formidabilă de miliții și proxi în Liban, Siria, Irak și Yemen, pe lângă Hamas, o cupola islamistă de miliții - „Axei Rezistenței” sau ”Cercul de foc”-(cupola a fost construită de Generalul Qasem Soleimani numit comandant al Forțelor Quds din 2000- o organizație para-militară teroristă- generalul a fost ucis de un atac aerian american cu dronă ordonat de Donald Trump pe Aeroportul Internațional Bagdad în ziua de vineri, 3 ianuarie 2020).
Cupola poate fi activată la un moment dat ca să deschidă noi fronturi cu toți membri sau cu oricare dintre ei (vezi recentul atac al Houthi, proxi iranieni, cu rachete, din Marea Roșie, asupra distrugătorului USS Carney).
Adevăratul moment de alegere pentru Iran
De asemenea aș menționa atacurile cu drone și rachete care au vizat joi, 19 octombrie, două baze militare care adăpostesc forțe americane în Irak, au declarat surse și oficiali citați de agenția de presă Reuters. Incidentele au loc în contextul în care militanții irakieni au avertizat SUA să nu intervină pentru a sprijini Israelul împotriva Hamas în Fâșia Gaza.
Iranul trebuie, de asemenea, să calculeze atent dacă își poate permite să cheltuiască pârghia militară considerabilă pe care o deține de la acești aliați într-un conflict potențial lipsit de succes în scopul apărării unuia dintre ei, Hamas, în Gaza. Adevăratul moment de alegere pentru Iran ar veni dacă Hamas ar fi în pragul anihilării, punând în joc întreaga strategie regională a „cercului de foc” al Iranului.
Construită la peste zeci de ani de la crearea Hezbollah în 1982, strategia își propune să poziționeze suficientă putere de foc a milițiilor la granițele Israelului pentru a descuraja un atac israelian asupra Iranului, o teamă de lungă durată care a crescut în ultimii ani, pe măsură ce Iranul și-a accelerat programul nuclear. Cauza palestiniană este esențială pentru strategia și pentru identitatea Iranului ca stat islamic revoluționar.
Unitatea fronturilor
În ultimii doi ani, Iranul a încercat să consolideze strategia cu un concept cunoscut sub numele de „unitate a fronturilor”, în baza căruia Hezbollah, Hamas și alți aliați regionali au promis o cooperare mai strânsă și o apărare reciprocă.
Hezbollah și Hamas au înființat un centru comun de coordonare la Beirut cu scopul de a colabora în moduri care să descurajeze și mai mult Israelul de la atacuri asupra oricăruia dintre ei.
Este un fel de alianță politico-militară pentru acești actori nestatali. Aproape sigur că Iranul nu vrea să riște să submineze capacitățile de descurajare ale Hezbollah de dragul Gazei, dar, în același timp, nu își poate permite să fie privit ca abandonând aliații săi dacă descurajarea vrea să supraviețuiască.
Ce arme are Iranul
Avem un fel de ”scări rulante” ale deciziilor tactice luate de Tehearan. Dintre aceste miliții Iranul a transformat Hezbollah într-o forță militară formidabilă care să acționeze ca un front credibil împotriva Israelului.
Iranul a furnizat zeci de mii de rachete avansate, inclusiv muniție ghidată de precizie, care acoperă acum o parte semnificativă a teritoriului israelian. Rachetele balistice cu rază lungă de acțiune ale Iranului au fost mult timp în centrul atenției internaționale, deoarece au combinația de rază de acțiune și sarcină utilă necesară pentru a livra potențial un focos nuclear către o țintă la fel de îndepărtată precum Israelul.
Războiul dintre Israel și Hamas, totuși, a ridicat urgența înțelegerii altor capacități de atac iraniene, în special a sistemelor mai noi, cu rază mai scurtă de acțiune, utilizate de proxi iranieni, cum ar fi Hezbollah.
Hezbollah, proxi pentru Iran contra Israel
Hezbollah, cel mai important aliat non-statal al Iranului, este suspectat de mult timp că a primit Zelzal-2 și Fateh-110 pentru a-și consolida arsenalul de rachete de artilerie nedirijate cu rază mai mică de acțiune.
În total, până la începutul anilor 2020, Iranul a dezvoltat și desfășurat o gamă largă de rachete cu combustibil solid din ce în ce mai precise, cu o rază de acțiune cuprinsă între 250 și 1.000 de kilometri.
În 2017, Iranul a dezvăluit o versiune ghidată a Fajr-5 care oferea proxilor iranieni o capacitate de lovitură de precizie indisponibilă anterior.
În 2022, Iranul a dezvăluit o rachetă de artilerie ghidată, complet nouă, Fath-360, care are o rază de acțiune maximă raportată de 120 de kilometri, oferind astfel Iranului ceea ce echivalează cu un analog apropiat al sistemului HIMARS din SUA.
Dar despre rachetele Iranului vom vorbi la Paranteze Geopolitice, săptămâna viitoare, pe canalul de Youtube al EVZ - Hai România.
Și să nu uităm că motivul din spatele împuternicirii organizației pentru a deveni o forță atât de puternică este folosirea Hezbollahului ca mijloc de descurajare împotriva Israelului, mai ales dacă Israelul ar lovi instalațiile nucleare ale Iranului.
Axa Rezistenței!
În timp ce întrebarea în ce măsură Iranul a fost direct implicat în execuția atacului Hamas rămâne deschisă, războiul din Gaza reprezintă primul eveniment de testare semnificativ al cooperării dintre elementele „Axei Rezistenței”.
În această etapă, se pare că Iranul nu are niciun interes în extinderea conflictului într-o confruntare pe mai multe fronturi, direcționând Hezbollah să atace în masă teritoriul israelian. Ezitarea conducerii iraniene, cred, că se datorează descurajării israeliene: conducerea Israelului a semnalat că va răspunde cu o forță covârșitoare împotriva țintelor Hezbollah.
Nu este prima dată când apar întrebări cu privire la gradul de coordonare dintre diferitele elemente ale „Axei Rezistenței” condus de Republica Islamică Iran. În aprilie 2023, a avut loc o escaladare pe Muntele Templului în jurul sărbătorii evreiești a Paștelui.
Câte fronturi sunt în și lângă Israel
Evenimentul cu mai multe arene a inclus teroare și violență în Ierusalim, teroare împotriva drumurilor și așezărilor israeliene din Cisiordania, rachete antiaeriene portabile lansate din Fâșia Gaza și rachete lansate din sudul Libanului și înălțimile Golanului sirian.
Hamas a exacerbat situația din Gaza, iar în Liban și pe Înălțimile Golan, Corpul Gărzilor Revoluționare iraniene și Hezbollah libanez au jucat un rol central.
Rapoartele presei libaneze au dezvăluit că generalul Esmail Qaani, comandantul Forței Quds din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice din Iran, a vizitat Libanul în prima săptămână din aprilie 2023 și s-a întâlnit cu oficiali din Hezbollah, Hamas, Jihadul Islamic Palestinian și alte miliții susținute de Iran și că decizia de a trage zeci de rachete din sudul Libanului în Israel pe 6 aprilie 2023 a fost luată la acea întâlnire.
Relația dintre teroriștii islamiști și Iran
Dovada coordonări preliminare dintre aceste miliții și Iran poate fi găsită în vizitele șefului biroului politic al Hamas, Ismail Haniyeh, și a secretarului general al Jihadului Islamic Palestinian, Ziad al Nakhalah, la Beirut pentru întâlnirile cu liderul Hezbollah Hassan Nasrallah, precum și vizita la Beirut din zilele dinaintea escaladări a generalului Esmail Qaani.
Și totuși evenimentele care au urmat nu se dovedesc a fi neapărat conform unei coordonări de la Teheran dar în mod sigur indică convergența fronturilor deschizând calea spre o extindere a conflictului.
Statele Unite, Israelul și aliații regionali cheie au declarat că nu au găsit dovezi în colectarea timpurie de informații că Iranul a ajutat direct la planificarea atacului.
Conform New York Times, Statele Unite au adunat mai multe informații care arată că liderii cheie iranieni au fost surprinși de această mișcare, potrivit mai multor oficiali americani, inclusiv oameni care ar fi de obicei la curent cu astfel de operațiuni care implică Forțele Quds.
Ce spune armata din Israel
„Serviciile de informații israeliene nu dețin nicio informație conform căreia Iranul a inițiat sau a fost implicat sau asistat direct în teribilul atac”, a declarat Nir Dinar, purtătorul de cuvânt al armatei israeliene.
„Pe de altă parte, trebuie să fii naiv pentru a crede că cei din Teheran s-au trezit sâmbătă dimineață și au fost surprinși să audă știrile despre ceea ce s-a întâmplat” scrie New York Times. Poate dura luni sau ani pentru a afla tot și pe toți care au fost implicați în planificarea atacului și de ce operațiunea sofisticată de informații a fost ratată de serviciile de informații ale Israelului.
Multe părți au stimulente să răspândească dezinformarea sau să sublinieze diferite aspecte ale narațiunii: unii pot dori să extindă războiul în timp ce alții încearcă să-l limiteze.
Se spune pe surse (informație care nu poate fi verificată) că unul dintre liderii Șin Bet sau Șabak cum mai este cunoscut și unul dintre liderii serviciului de informații al armatei Aman s-au întâlnit în seara dinaintea atacului Hamas și au concluzionat că nu există un pericol iminent trimițând numai 100 de militari spre granița de sud a Israelului cu Gaza.
Ajutorul Americii către Israel
Statele Unite au semnalat, de asemenea, că își vor escalada implicarea în conflict, ridicând spectrul costurilor militare care ar putea fi prea mari pentru ca Iranul să le accepte.
Se pare că Israelul a solicitat Pentagonului interceptori Tamir (pentru Iron Dom) și muniție ghidată de precizie. Muniția specifică trimisă către Israel este neclară. Al Jazeera a raportat că muniții americane în valoare de 2 miliarde de dolari au fost furnizate în prealabil pentru a fi folosite în caz de urgență în Israel.
SUA are 6 depozite de muniție și tehnică prepoziționate în Israel. Stocurile americane din Israel datează de la Războiul Yom Kippur din 1973. SUA au livrat arme forțelor israeliene asediate în timpul războiului, apoi au înființat depozite în Israel, în conformitate cu Doctrina Carter, pentru a fi folosite într-o potențială criză.
Această doctrină clama că: „orice încercare a unei forțe externe de a câștiga controlul asupra regiunii Golfului Persic va fi privită ca un atac asupra intereselor vitale ale Statelor Unite” și „va fi respinsă prin utilizarea oricăror mijloace necesare, inclusiv forța militară”.
Trupele americane din Israel
Astfel tancurile americane și vehiculele blindate de transport de trupe au fost depozitate în deșertul Negev în cazul în care forțele americane din Orientul Mijlociu aveau nevoie de ele.
Mai târziu, în anii 2000, munițiile pentru diferitele categorii ale forțelor armate americane au fost păstrate în Israel în locații care erau deschise doar personalului american.
Stocurile erau cunoscute oficial ca stocuri de rezervă de război pentru Aliați-Israel sau War Reserve Stockpile Ammunition-Israel (WRSA-I). Acest stoc a fost supravegheat de Comandamentul European al SUA dar între timp a trecut în supravegherea Comandamentul Central al SUA, care a inclus Israelul din 2021 în zona sa de responsabilitate.
Israelul a folosit muniția din stoc în timpul războiului din Liban din 2006 împotriva grupării teroriste Hezbollah și în timpul luptei împotriva teroriștilor din Gaza în 2014, potrivit unui raport al Congresului de anul trecut.
Când va intra IDF în Gaza
Astfel din aceste stocuri SUA și Israelul au căzut de acord să trimită în Ucraina 300.000 de proiectile de 155 mm. Armata israeliană este pregătită pentru o incursiune în Gaza. Când se va produce? Nu știm.
La noapte, mâine sau peste câteva zile. În orice caz lupta de gherilă urbană nu va fi una ușoară și va cauza pierderi substanțiale de ambele părți care sunt în conflict, așa cum s-a întâmplat în 1982 la Beirut și în 2004 la Fallujah în Irak.
Armele folosite de Hamas și modul de antrenare
Teroriștii din Gaza transportau lansatoare portabile F-7, care sunt concepute pentru a elimina vehicule blindate, în timp ce cutreierau zonele civile din Israel, ucigând sute de bărbați, femei și copii. Armele folosite de Hamas și capturate de Israel pe câmpul de luptă erau de la Phenian, au declarat oficiali sud-coreeni și specialiști în arme nord-coreene pentru Associated Press.
În timpul atacului brutal al Hamas asupra Israelului din 7 octombrie, unii dintre teroriștii săi au folosit și puștile automate nord-coreene tip 58, care sunt o variantă a puștii de asalt Kalașnikov.
Se estimează că lansatoarelor F-7 și puștile au fost vândute mai întâi Iranului și apoi au fost trimise către Hamas. Dar dovezile au părut concludente, deoarece însuși imaginile publicate de Hamas au arătat teroriști mânuind armele. De asemenea palestinienii capturați de armata israeliană foloseau astfel de arme.
Arme din Coreea de Nord
Lansatoarele de grenade reactive din Coreea de Nord, care rămân în mâinile Hamas, sunt de așteptat să fie folosite împotriva tancurilor israeliene în timpul unei iminente invazii terestre israeliene în Gaza, care în opinia mea ar putea dura luni.
Armele trag un singur focos și pot fi reîncărcate rapid, făcându-le ideale pentru războiul de gherilă împotriva unui adversar care folosește vehicule blindate într-un câmp de luptă urban.
Nu se știe cu exactitate câte dintre aceste arme sunt deținute de Hamas. Luptătorii Hamas înarmați capturați și interogați de Israel au declarat că se antrenează pentru această operațiune de un an, potrivit oficialilor israelieni ai apărării preluați de New York Time.
Abu Ubaida, purtătorul de cuvânt al Hamas în Fâșia Gaza, a declarat într-un discurs televizat că gruparea a organizat un batalion de 3.000 de persoane pentru atac și avea alți 1.500 de luptători de rezervă.
Israelul a declarat că a ucis aproape 1.600 dintre acei atacatori. Militarii cei mai experimentați în războiul de gherilă urbană din Hezbollah au antrenat membri Hamas în Siria și Liban, potrivit unor luptători iranieni care au vorbit pentru New York Time.
Antrenamente în Liban și Siria
Cu parapanta s-au antrenat în Liban, au spus ei, în timp ce în Siria, membrii Hamas au fost antrenați să atace comunitățile israeliene și să ia civili ca ostatici. Hezbollah a mai contribuit la formarea altor miliții susținute de Iran din regiune, cum ar fi houthi din Yemen.
Grupul libanez a desfășurat și luptători în Siria în timpul războiului de acolo, unde s-au antrenat și au luptat alături de armata Siriei. În ultimele șase luni, Hezbollah a creat provocări menite să inducă în eroare și să distragă atenția Israelului de-a lungul graniței sale de nord cu Libanul și în Siria, astfel încât să se creadă că adevărata amenințare vine din acele zone, potrivit a doi iranieni care au vorbit cu New York Times.
Un oficial israelian de informații a confirmat că sute de luptători palestinieni din Hamas și din alte grupuri au fost antrenați de Hezbollah în taberele de refugiați din Siria și Liban în ultimii ani.
De ce nu s-a știut de atacurile Hamas în Israel
”Unul dintre iranienii informați despre operațiune a spus că cu patru zile înainte de atac, toți cei care participau au fost reținuți de comandanții Hamas și izolați” scrie New York Time.
Și continuă ”Dispozitivele lor electronice au fost confiscate și nu au avut contact cu lumea exterioară, lucru care ar putea explica de ce Israelul a fost orbit. Pe 7 octombrie, cu câteva ore înainte de lansarea operațiunii, a spus această persoană, comandanții Hamas i-au informat pe atacatori că vor invada Israelul cu bărci cu motor, cu parapanta și pe uscat, spărgând gardul de sârmă ghimpată de-a lungul graniței teritoriului folosind tractoare. Această relatare a modului în care a fost efectuat atacul nu a putut fi verificată în mod independent” scrie New York Times.
Iranul a stabilit pentru prima dată legături cu Hamas și Jihadul Islamic Palestinian în anii 1980. De atunci Teheranul a oferit finanțare, arme și instruire grupurilor militante. Iranul a transferat în Gaza mai multe tipuri de rachete de artilerie - inclusiv rachetele Fajr 3 și Fajr 5, precum și M302 fabricate inițial în Siria.
Din 2006, Teheranul s-a concentrat din ce în ce mai mult pe furnizarea cunoștințelor și echipamentele necesare pentru a produce rachete la nivel local aliaților și împuterniciților săi regionali, inclusiv facțiunilor palestiniene.
Teroriștii pot produce rachete
Comandanții Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) au declarat public că prioritățile lor sunt de a îmbunătăți capacitatea aliaților lor de a opera rachete livrate de Iran și de a construi propriile rachete.
„În loc să le dăm un pește sau să-i învățăm să prindă un pește, i-am învățat pe aliații și prietenii noștri cum să facă un cârlig, iar ei sunt acum în posesia capacităților și tehnologiilor de a produce rachete”, a declarat generalul Amir Ali Hajizadeh, comandantul Forțelor Aeriene ale IRGC, într-un interviu din ianuarie 2021 dat canalului de televiziune iranian Al-Manar.
„Astăzi, palestinienii trag rachete în loc să arunce cu pietre” a spus același general. Există, de asemenea, indicii că Iranul proiectează sisteme de rachete simple (Rajun-lansator multiplu de rachete cu 6 tuburi) pentru producție în locuri precum Gaza și Irak.
Detectoare sofisticate vs. buldozere
Israelul a petrecut trei ani construind o barieră de securitate de 64 de km, de ultimă generație, de-a lungul Fâșiei Gaza, cu radar și senzori capabili să detecteze incursiunile palestinienilor hotărâți să efectueze atacuri ascunse în Israel.
Sâmbătă, pe 7 octombrie, Hamas a folosit buldozere și alte mijloace rudimentare pentru a străpunge gardul înalt de 6 m și a intrat cu luptătorii Hamas prin golurile făcute cu camionete și pe jos, un atac frontal asupra sudului Israelului, care a fost cea mai mare breșă a granițelor țării din 1973 de la Războiul Yom Kippur.
A fost o ilustrare clară a limitelor concentrării armatei israeliene numai asupra capacităților cibernetice, a colectării de informații și a construirii armamentului avansat. Forțele armate au fost surprinse cu garda jos de un asalt la sol cu o tehnologie rudimentară.
Post Scriptum:
Amenințarea cu extinderea conflictului israeliano-palestinian din Gaza pe alte fronturi crește semnificativ pe măsură ce războiul escaladează. Probabilitatea unei implicări militare directe iraniene rămâne improbabilă. Iranul încă preferă să se bazeze pe împuterniciții săi, deși, în ultimii ani, a demonstrat o disponibilitate tot mai mare de a desfășura operațiuni ofensive directe împotriva Israelului din Siria, folosind drone și rachete.
În timp ce armata israeliană s-a pregătit în ultimii câțiva ani pentru potențialul unei campanii multifront, împărțirea eforturilor militare între nord și sud ar putea periclita efortul principal împotriva milițiilor palestinienilor din Gaza și perspectivele de a atinge obiective strategice atât împotriva Hamas, cât și împotriva Hezbollah.
Va putea Israelul singur să mențină două la trei fronturi dacă adăugăm și Cisiordania? În mod sigur nu (vezi războiul din Liban din 2006). Din această cauză avem o Armadă americană în largul litoralului israelian, la Marea Mediterană.
În ce constă ajutorul SUA pentru Israel
Două grupuri de portavioane (în jur de 15 nave de război dotate cu rachete tomahawk și în jur de 200 de avioane de luptă pe cele două portavioane) la care s-a alăturat nava USS Mount Whitney este una dintre cele două nave de comandă din clasa Blue Ridge ale Marinei Statelor Unite care este și nava amiral a Flotei a VI-a a Statelor Unite.
Pentagonul, potrivit Military Watch Magazine, a luat simultan măsuri pentru a spori numărul escadrilelor de avioane de vânătoare și de atac F-35, F-15, F-16 și A-10 din Golful Persic.
Cu cât războiul devine mai lung și mai dur, cu atât va fi mai dificil pentru Iran să evite o decizie care ar putea însemna deschiderea unui alt front împotriva Israelului.
Israelul pregătește o invazie terestră a Fâșiei Gaza cu un singur obiectiv clar: să distrugă capacitatea Hamas de a conduce acolo. Dar Israelul nu a oferit niciun indiciu despre ce s-ar putea întâmpla în continuare și nu există opțiuni bune pe masă.
Dacă distrugi Hamas, cine va umple vidul? Ai distrus Al Qaeda și ai primit ISIS. Distrugi Hamas, și obții, cel mai probabil Hamas 2.0. dacă nu ai o soluție palestiniană viabilă.
Urmăriți varianata video a editorialului, AICI.