Iordache Golescu - un spirit luminat. Fratele mai mare al logofătului Dinicu Golescu a fost și el un patriot, un om de cultură.

Iordache Golescu a fost cel de al doilea fiu al Banului Răducanu Golescu și al Zoiței Golescu, născută Florescu. În total, familia a avut trei fii și o fiică, Ana.

Primul fiu se numea Nicolae (Deli Aga) iar al treilea a fost mult mai celebrul Constantin, adică Dinicu Golescu. Ultimul copil a fost o fiică, Ana.

Iordache Golescu, tatăl lui Alexandru Golescu - Arăpilă

Iordache Golescu a fost căsătorit de două ori.  Cu Eufrosina Manu, nu a avut copii. Cu a doua soție, Maria născută Bălăceanu a avut două fiice și patru fii. Cel mai cunoscut și înzestrat fiu a fost Alexandru. Spre a nu fi încurcat cu vărul său Alexandru-Albu, el era strigat Arăpilă. Iordache Golescu ar fi văzut lumina zilei undeva între 1768 li 1774. Primul an este menționat pe placa de mormânt, celălalt pare mai acceptabil de către cercetători. Dinicu, fratele mai mic era născut în 1777.

Deși a avut demnități politice și înainte de moartea fratelui său Dinicu în 1830, cumva a rămas în umbra lui. A fost mare stolnic,  apoi vornic. A fost membru al comisiei de conducere a Eforiei Școalelor până la 1820. A făcut eforturi pentru a se crea un sistem educațional, iar alături de fratele său se va implica activ.

Iordache Golescu - funcții în Divan

Iordache Golescu i-a supraviețuit fratelui său, 18 ani. A fost Ministru al Dreptății, a condus Sfatul Consultativ. A fost membru al Înaltului Divan Judecătoresc până la 1848, la moartea sa. S-a implicat activ în Comisia care a pus la punct Regulamentele Organice, alături de Alexandru Vilara, de Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, ultimii doi fiind și domnitori.

A redactat mai multe manuale școlare și chiar un dicționar românesc. Fiul său a fost atât prim-ministru cât și ministru la Finanțe și de Externe, după Unirea din 1859 și formarea guvernului unic al României din 1862. A fost pasionat de normele gramaticii, de geografie, redactând chiar și hărți, dintre care una a Țării Românești.

Moartea marelui om de stat și cărturar

În 1848, în august, fiindcă era bolnav, bătrânul Golescu a plecat spre Herculane. La Orșova, din cauza problemelor de sănătate, a murit. A fost înhumat la Orșova, atunci în Imperiul Austriac, după care, în 1860, a fost deshumat și îngropat în Biserica din Golești. Se știe că a avut și el o casă în București. Aceasta era în zona Bisericii de Blestem, Sf.Nicolae Tabaci, adică exact vis a vis de sediul Academiei Române de pe calea Victoriei de astăzi.