Cel mai longeviv politician post-decembrist, fapt care i-a adus porecla „bunicuța”, Ion Iliescu aniversează evenimentele din 13-15 iunie 1990 fără ca Justiția să-l fi deranjat vreodată. Niciun procuror nu a îndrăznit până acum să-l audieze pe fostul președinte

Am auzit prima oară numele lui Ion Iliescu în 1988, când un coleg de facultate care avea o rudă cu funcție în PCR ne-a spus că acesta este omul pe care secretarul general al PCU, Mihail Gorbaciov, îl pregătește pentru succesiunea lui Ceaușescu. „Când a fost Gorbaciov la București, a întrebat undei Ion Iliescu”, era legenda care circula printre studenți. Mai târziu, s-a dovedit că era o poveste fără nici o fărâmă de adevăr: însuși Iliescu a recunoscut că secretarul general al PCUS habar nu avea de existența sa, la acel moment. Însă, în 22 decembrie 1989, când a apărut la TVR, fostul prim-secretar al organizației PCR din județul Iași părea a fi pregătit pentru a prelua conducerea României.

Dizident cu funcție de director

După 1990, Ion Iliescu a încercat în repetate rânduri să se prezinte drept un opozant al regimului Ceaușescu. În realitate, evenimentele din decembrie 1989 l-au prins în frumoasa poziție de director al Editurii Tehnice, cu mașină și șofer la scară, în condițiile în care puținii români care aveau mașină, fie nu aveau voie să o folosească pe timpul iernii, fie nu găseau benzină. El locuia într-o vilă de pe Bulevardul Aviatorilor. Liderii PCR care i s-au opus fățiș lui Ceaușescu erau evacuați din locuințele de protocol și trimiși în clădiri insalubre de la marginea Bucureștiului.

FOTO: Minerii chemați de Ion Iliescu au bătut cu brutalitate studenți și trecători nevinovați din zona Pieței Universității

Minerii au venit să planteze flori la Universitate

Momentul cel mai brutal al carierei sale politice a fost Mineriada din 13-15 iunie 1990. În 13 iunie, Jandarmeria a evacuat în forță puținii manifestanți rămași în Piața Universității. Au urmat ciocniri între cei veniți să-i susțină pe protestatarii din piață și jandarmi. Televiziunea publică și-a întrerupt emisiunea, părând că a fost ocupată, iar Ion Iliescu face apel la „forțele responsabile”: „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste”. Aproape imediat, minerii din Valea Jiului pleacă spre București. Ce a urmat se știe: mineriada din iunie 1990 a lăsat în urmă (oficial) șase morți și 746 de răniți. „Vă mulțumesc tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”, le mulțumea Iliescu minerilor. Câțiva ani mai târziu, el explica senin faptul că minerii au venit în București pentru a planta flori în rondul de la Piața Universității. În schimb, România devenea, pentru mulți ani, o țară complet izolată în plan internațional. Într-o declarație din 15 iunie, Departamentul de Stat de la Washington aprecia că „acțiunile autorizate de președintele Iliescu și guvernul său au lovit în inima democrației”. Pe 20 iunie, ambasadorul american a refuzat să participe la depunerea jurământului de către președintele Iliescu. Parchetul General nu a reușit însă să finalizeze, în 25 de ani, dosarul acelei mineriade. În 5 februarie 2015, Parchetul General a anunțat redeschiderea dosarului. „E firesc ca toţi oamenii interesaţi, istorici, cei care vor să descifreze sensul evenimentelor, să se ocupe inclusiv de asemenea momente. Nu e nicio problemă”, a fost comentariul, rece, al fostului președinte. Din februarie până acum, Iliescu nu a fost audiat de parchetul condus de Tiberiu Nițu.

Colecționar de Dr. Honoris Causa

Fostului șef al statului i-a plăcut întotdeauna să se prezinte drept un cărturar și-și dorea să țină discursuri pompoase în fața mediului academic. „Să ne ancorăm în sinergia faptelor, fără a eluda meandrele concretului”, a fost una din declarațiile care au făcut deliciul presei. „Un partid este o structură umană și în orice structură umană, microumană sau macroumană este o unitate în diversitate”, a fost un alt panseu de sorginte marxistă rostit de fostul lider comunist. Pentru eforturile sale intelectuale, mai multe universități din țară i-au acordat titlul onorific de Doctor Honoris Causa. Printre acestea: Universitatea de Științe Agronomice din București.

FOTO: Și fostul președinte al României a dorit să fi e doctor