

Repet, vina nu e a postului, ci a echipelor care au negociat un format rigid, cu timp de răspuns urieșesc (două minute, timp în care contracandidatul putea ieși la o țigară, moderatoarea putea să facă un copil), cu timp precis de replică. Formatul, excelent la o confruntare în genul celei din 2009 sau 2004, n-a fost adecvat unei televiziuni de știri. Obișnuit cu polemicile, cu schimburile de replici tipice televiziunilor de știri, mi-a fost tare greu să rezist pînă la capăt. Culmea prostiei a fost atinsă de faptul că fiecare dintre cei doi candidați se uitau la cameră și nu unul la altul, nici măcar la sînii distinsei moderatoare. A rezultat pînă la urmă o succesiune de monologuri paralele, de o plicticoșenie absolută. Dacă s-ar fi negociat un timp de răspuns mai mic s-ar fi putut discuta și politica externă. Din acest punct de vedere, era bine dacă Klaus Iohannis accepta să se mai stea cîteva minute.
Pe scurt, la cald, despre prestațiile celor doi:
Una peste alta, Klaus Iohannis avea nevoie de emisiunea asta pentru a se reabilita în ochii fanilor după dezastrul de la Realitatea. A reușit să se reabiliteze, de data asta fiind mai bun decît Victor Ponta.
Din nenorocire pentru Klaus Iohannis, nici o altă televiziune de știri n-a mai transmis dezbaterea. În memoria românilor rămîne impresia puternică a confruntării de marți. Și vorba aia prima impresie contează.
N.B. La sfîrșit Klaus Iohannis i-a mulțumit Mădălinei Pușcalău pentru profesionalismul dovedit. Asta în timp ce pe Bogdan Rareș l-a făcut cu ou și cu oțet. Și cînd te gîndești cît l-a giugiulit mediatic Bogdan Rareș pe Klaus Iohannis fără să țină cont de avertismentele mele despre nerecunoștința politicienilor.