La 22 iunie 2024, s-au împlinit 83 de ani de la un moment crucial din istoria României: Trecerea Prutului de către Armata Română în 1941, în contextul celui de-al Doilea Război Mondial. Recent, Ion Cristoiu, cunoscut jurnalist și istoric, aduce în discuție importanța acestui eveniment, subliniind cât de puțin este menționat în prezent în spațiul public, deși a reprezentat un moment de cotitură în istoria națională.
Momente esențiale din cadrul Campaniei din Est sunt ignorate
În 2011, la aniversarea de 70 de ani de la acest eveniment, Cristoiu a scris un comentariu în revista „Historia”, atrăgând atenția asupra ignorării acestui subiect atât de către politicieni, cât și de către istorici. El sublinia atunci că nu doar aniversarea trecerii Prutului a fost ignorată, ci și alte momente esențiale din cadrul Campaniei din Est, cum ar fi eliberarea Chișinăului sau lupta pentru Odessa.
Trecerea Prutului. 1941. Sursa: Revista Historia
Ion Cristoiu explică faptul că între 1941 și 1944, Campania din Est, inițiată de România sub conducerea mareșalului Ion Antonescu, a fost prezentată ca un „război sfânt” împotriva comunismului sovietic, fiind promovată intens de aparatul de propagandă al vremii. Mass-media de atunci, controlată strict de stat, și documentele oficiale susțineau această interpretare, în concordanță cu alianțele și interesele României de la acel moment.
Totuși, după încheierea războiului, în urma loviturii de stat de la 23 august 1944 și alinierea României cu Aliații, perspectiva asupra Campaniei din Est s-a schimbat radical. Propaganda comunistă a reinterpretat acest război drept unul „criminal” împotriva Uniunii Sovietice, iar perioada 1944-1947 a marcat o epurare intensă a celor care susțineau regimul antonescian sau care s-au implicat în războiul din Est.
Campania a devenit, astfel, un subiect tabu, interzis dezbaterilor publice și academice care ar fi putut să aducă o viziune nuanțată asupra evenimentelor, relatează AlephNews.ro.
Subiectul Trecerea Prutului a revenit treptat în uitare
După 1989, odată cu căderea regimului comunist și redobândirea libertății de exprimare, s-a înregistrat o revigorare a interesului public pentru Campania din Est. În primii ani postdecembriști, acest subiect a fost dezbătut intens, fiind publicate numeroase cărți și articole care încercau să recupereze memoria acelor evenimente, după decenii de cenzură.
Cu toate acestea, dezbaterile au fost adesea marcate de polarizare și ideologizare, istoricii și publiciștii fiind influențați de curiozitatea publicului și de dorința de a reabilita imaginea Mareșalului Antonescu.
În ultimii ani, subiectul a revenit treptat în uitare, fiind puțin discutat în contextul aniversărilor. Ion Cristoiu consideră că aceasta este o dovadă a dificultății de a aborda în mod obiectiv și echilibrat un capitol atât de controversat al istoriei românești. El argumentează că actuala alianță a României cu fostele puteri aliate în al Doilea Război Mondial și reticența de a discuta subiecte sensibile din trecutul comunist sau fascist contribuie la această tăcere.
Ignorarea momentului Trecerea Prutului, o autocenzură din frică
Cristoiu subliniază că, deși este important să recunoaștem complexitatea și controversele legate de Campania din Est, nu ar trebui să neglijăm discuțiile despre astfel de momente definitorii din istoria noastră națională. El pune în lumină faptul că, în prezent, România sprijină lupta Ucrainei împotriva agresiunii ruse, un conflict care rezonează cu luptele României din 1941 pentru eliberarea teritoriilor ocupate de URSS.
În opinia sa, ignorarea momentului Trecerea Prutului în discursul public contemporan poate fi privită ca o formă de autocenzură, determinată de frica de a nu fi percepuți ca incorecți din punct de vedere politic. În concluzie, Cristoiu sugerează că, pentru o înțelegere mai profundă a identității și istoriei naționale, este esențial să discutăm deschis și onest despre toate aspectele trecutului nostru, indiferent de cât de controversate sau incomode ar fi acestea.