Astăzi, i s-ar spune „Formator de Opinie”. „Editorialele” sale, clamate în fața unor mari mulțimi de oameni, veniți de departe să-l asculte, magnetizau masele. Erau adevărate diatribe la adresa societății putrede și a sistemului veros.
În scurt timp, ajunge inamicul public nr. 1 al Establishmentului. Piaza rea. Nimeni nu scăpa verbului său șfichiuitor: Politicienii și Biserica (fariseii și saducheii), Finanțele și ANAF-ul (vameșii), Armata și Poliția (ostașii, romani și iudei deopotrivă). Cum putea scăpa Șeful Statului, capul putreziciunii sistemului?
Suntem în timpul lui Irod Antipa, care domnea peste Galileea și Pereea, după ce regatul tatălui său, Irod cel Mare (cel cu Magii și cu uciderea pruncilor), fusese împărțit, în urma morții acestuia, între cei trei fii ai săi. Spre ghinionul lui, Antipa, un ins laș, șovăielnic, meschin și vicios, va fi pomenit de Istorie doar pentru că s-a ciocnit de doi coloși: Ioan Botezătorul și Iisus Hristos.
Ioan, călit în asceza pustiei, unde se îmbrăca cu piei de animale și se hrănea cu lăcuste și miere de albine sălbatice, este exact opusul lui Irod: neînfricat, tăios, direct. Iisus îl caracterizează perfect: „Nu este trestie clătinată de vânt!”
Ioan lansează o serie de atacuri virulente la adresa imoralității lui Irod, care trăia ilegal cu soția fratelui său, Filip, după ce se despărțise de propria nevastă și își exilase fratele. În acea vreme, Legea lui Dumnezeu și legile oamenilor nu difereau, ca astăzi.
Ioan nu se încovoaie nici după ce este arestat. Ba, spre disperarea amantei regale, el îi ține în temniță lecții de moralitate lui Irod, care, uluitor, „îl asculta cu drag”. Va rămâne drept chiar și în fața morții, urzite de Irodiada și Salomeea, și căreia Antipa nu va avea curajul să i se opună.
Adevărul, chiar cu prețul Vieții. Spre deosebire de socialistul Gelu Ruscanu, care a văzut Idei, Ioan Îl văzuse pe Dumnezeu. În aceste vremuri sinistre (la cele de azi mă refer, mult la cumplite decât cele de acum 2000 de ani), 29 august, când este prăznuită Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, ar trebui să fie adevărata Zi a Presei.