Opinii EVZ
Investițiile isterice ale șeicului Mansour sfidează prețul petrolului și lumea fotbalului
În fotbal, Moș Crăciun este personificat de un domn distins și destins, în vârstă de 45 de ani, cu aer imberb și resurse financiare nelimitate. Este șeic, se numește Mansour bin Zayed Al Nahyan și aruncă banii cu un entuziasm demn de o cauză mai bună.
Membru al celei mai bogate familii din Abu Dhabi, omul de afaceri nișat pe petrol este pasionat de fotbal. În această vară, patronul echipei Manchester City a ieșit din nou la cumpărături, iar nota totală a ajuns la 193 de milioane de euro. În urmă cu două zile, Mansour și-a satisfăcut un capriciu și le-a pus pe masă germanilor de la Wolfsburg 80 de milioane de euro, pentru belgianul Kevin De Bruyne. Și asta după ce semnase ordine de plată de 68 de milioane de euro pentru Raheem Sterling și 45 de milioane de euro pentru Nicolas Otamendi. Suporterii lui City s-au bucurat ca niște copii care deschid cadourile în Ajun și s-au întrebat încă o dată ce-au făcut de s-au pricopsit cu un asemenea patron. Sunt șapte ani de când clubul „cetățenilor” a fost cumpărat de multimiliardarul arab. Pasionat de fotbal, Mansour a înțeles că Emiratele Arabe Unite sunt prea mici pentru ambițiile și potențialul său financiar.
A țintit sus, foarte sus, și a vrut să intre în posesia Realului din Madrid, pentru un miliard de euro. A fost refuzat, deoarece spaniolii n-au vrut să înstrăineze un bun național, și a aflat pentru prima dată că în viață nu poate cumpăra orice. S-a reorientat către Albion, acolo unde Manchester City, club care a trăit mai tot timpul în umbra concitadinei United, părea mult mai accesibil. Era anul 2008, iar Mansour s-a apucat să managerieze fotbal real, cu plăcerea pe care o au jucătorii de FIFA. Un miliard de euro a cheltuit șeicul de atunci, doar pe transferuri, investind isteric pentru a domina acest sport. A cucerit de două ori Premier League, dar „cetățenii” au rămas anonimi în Liga Campionilor, competiție la care visează Mansour. Lui Roman Abramovici, omologul său de la Chelsea Londra, i-a luat nouă ani pentru a-și vedea echipa „regină a Europei”. Arabul are șanse să atingă și el obiectivul, pentru că deține resurse nelimitate, iar conturile lui par să fie și mai dolofane, în ciuda faptului că prețul „aurului negru” scade vertiginos. Strategia petrolistului simplifică orice discuție despre management și marketing, în fotbal sau în orice afacere. Mogulul bun din Emirate anulează cu noi și noi investiții bilanțul contabil de la finalul anului, unul care dă cu minus de zeci de milioane de euro.
Desfrâul financiar al celor de la City, precum și cel al francezilor de la PSG, patronați și ei de regii petrolului, dar din Qatar, încearcă să fie strunit de UEFA. Însă, regula care nu permite unui club să cheltuiască mai mult decât produce este fentată cu detașare de finanțatori. Și asta pentru că mercantilismul feroce nu ocolește nici fotbalul sau mai ales sportul „la care oamenii se uită ca să nu se gândească la lucruri mai rele”, așa cum spunea un fost președinte al echipei Atletico Madrid.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
