Neagu Djuvara, om care a văzut multe și a înțeles mult, spune că atacul terorist din 7 ianuarie este un act între altele al invaziei islamice a Europei. Istoricii au, în general, un mare respect pentru Istorie, ceea ce se traduce în credința lor că trendurile istorice sînt de neoprit. Neagu Djuvara spune că această colonizare masivă a Europei de către islam este de neoprit, nu avem ce-i face, nu putem decît să constatăm că ea se produce. Miliardul și ceva de urmași ai Profetului s-a pus în mișcare spre spațiile non-musulmane. Sînt atît de mulți și atît de motivați (de la motivații economice la motivații religioase, de la frustrări la idealuri – tot ce poate produce spiritul uman ca motivație le alimentează motoarele), încît e iluzoriu să crezi că poți, prin măsuri administrative de orice fel, fie ele prietenoase sau agresive, să-i mai oprești. Vitalitatea, tinerețea și curajul lor vor copleși, în final, bătrînețea și frica noastră, a europenilor. Sîntem decadenți și atrofiați, iar ei sînt în plină formă. Și, continuă Neagu Djuvara, e chiar o mică ironie a istoriei aici: după ce europenii au încercat vreme de secole să colonizeze lumea întreagă, acum vor fi ei înșiși colonizați.
Nu sînt istoric, așa că respectul meu pentru Istorie este un pic mai temperat. Cred și eu în fatalitatea unor trenduri, dar cred și faptul că trendurile pot fi greșit citite. Sînt, în schimb, creștin (cu multe căderi, dar cît pot eu de bun) și am încredere ceva mai mare în capacitatea civilizației europene de a se apăra. Sînt de acord că creșterea islamului tot mai obraznic în inima civilizației noastre, fie prin asimilarea milioanelor de islamici care vor continua să vină, fie prin îngăduința pe care o arătăm proliferării moscheilor, civilizația europeană, așa cum o știm noi, va dispărea. Prin urmare, o spun deschis, nu cred că asimilarea este soluția. Dimpotrivă, cred că păstrarea cu orice preț a identității noastre, cu tot ce înseamnă ea, este calea. Da, este un război al civilizațiilor care a început cam de o generație și care crește în amploare. Sîntem abia la începutul lui. Războiul acesta va mai dura încă două sau trei generații și, cumva, se va termina. Cred că se va termina cu civilizația europeană în picioare!
Pentru actuala fază a războiului avem trei avantaje imense față de islamiști. Primul: tehnologia. Faptul că noi am cultivat libertatea individuală în forme inimaginabile pentru o societate islamică (fie ea rigidă sau permisivă), a favorizat la maximum creativitatea. Astfel, spațiul euro-atlantic a putut să se mențină într-un avans tehnologic încă imposibil de recuperat de către Islam. În plus, avem structurile instituționale și cutumiare care gardează și stimulează creativitatea încă în funcțiune. Cu alte cuvinte, putem încă și mai mult decît am făcut deja. Așa se face că avem comunicații și infrastructură, arme, avioane și sateliți pe care ei, deocamdată, dacă le vor, trebuie să le cumpere de la noi. Repet, toate acestea au fost posibile pentru că sîntem, individual, liberi. Dreptul nostru protejează libertățile atît în raport cu ceilalți, cît și în raport cu statul – dreptul lor face exact pe dos, suprimă gradele de libertate ale individului în raport cu statul/comunitatea sa. Al doilea avantaj pe care îl avem este de natură economică. Inima care pompează sînge în economia mondială este, în continuare, pe cele două maluri ale Atlanticului de Nord. Acest sînge care face posibilă viața economiei lumii sînt banii. E adevărat că banii se pot, economicește vorbind, produce oriunde, dar ”pompa” care îi injectează în mădularele economiei lumii este, încă, la noi. De altfel, logica economică a Europei a cucerit, deja, lumea. În forme mai mult sau mai puțin exotice, toată planeta acceptă că regulile fundamentale ale unei economii competitive sînt regulile capitalismului. Îl înjură, dar îl practică. Îl detestă, dar îl aplică. Scriu cărți împotriva lui, dar primesc drepturile de autor după regulile lui. În fine, al treilea avantaj este că lumea musulmană este foarte diversă. Nu poate fi altfel, la cît este de mare. Crevasele din interiorul islamismului sînt multe și mari. Știm doar superificial, cîte ceva, despre faliile dintre suniți și șiiți, dintre salafiți și mutakalimi, dintre arabi și persani, dintre fundamentaliști și moderniști etc. În orice caz, este de remarcat că nu există o solidaritate eficientă între statele musulmane și că singurul curent care a reușit să unească islamul din Nigeria pînă în Indonezia, din Palestina pînă în Afgansitan și din Cecenia pînă în Yemen și Somalia este insurgența teroristă. Succesul transislamic al organizației Al Qaeda (despre care mulți experți în securitate spun că s-a pulverizat, dar văd că lucrează, pe mai departe, vîrtos) și al Statului Islamic sînt singurele excepții de la această fărîmițare.
Aceste avantaje strategice ale noastre în războiul propriei noastre colonizări sînt, însă, minate de defectele noastre, pe care continuăm să le cultivăm cu mîndrie. Dar despre ce ne lipsește ca să putem fructifica ce ne prisosește, mîine.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
