De mai bine de un an şi jumătate, de când trăim sub zodia acestei nenorocite de pandemii, cu toate restricţiile care ne-au fost impuse, nu am putut, totuşi, să nu mă gândesc şi să nu fac comparaţii cu episoade la fel de grele din istoria planetei.

Şi am câteva întrebări, zic eu de bun simţ, ale unui simplu cetăţean, nespecialist, care nu mai are încredere în ce-i spun autorităţile, care îşi dau cu stângul în dreptul de la o zi la alta. Şi care încearcă să îşi dea singur răspunsuri, punând cap la cap datele care răzbat până la noi, oamenii de rând, prin perdeaua de manipulări,

Prima. Gripa spaniolă, care a fost observată prima dată în Fort Riley, Kansas, Statele Unite, la 11 martie 1918 şi care a făcut ravagii ucigând între 50 şi 100 de milioane de oameni, s-a stins în 1919. Fără să existe vaccinuri scoase contra cronometru de multinaţionale pharma care să-şi dea la gioale pentru pieţele de desfacere. Fără să existe computere care să analizeze pe toate feţele virusul. Fără să existe comunicare rapidă şi eficientă între cei mai străluciţi virusologi de pe planetă de la vremea aceea.

Fără să existe o organizaţie mondială a sănătăţii, aşa cum este astăzi OMS, care să coordoneze lupta împotriva lui? Cu toate aceste lucruri neexistente, totuşi, pandemia s-a stins în doi ani. Şi astăzi nu mai moare nimeni de gripă spaniolă. Atunci, mă întreb, ca om de rând: Cum se face că acest coronavirus este, pe zi ce trece, din ce în ce mai activ, mai agresiv, mai ucigător, în condiţiile în care avem vaccinuri, avem medicamente, avem spitale (nu vorbesc în România, ci în general, pe glob) şi laboratoare de cercetare extrem de performante, o organizaţie mondială şi specialişti care comunică instantaneu între ei, indiferent unde s-ar afla pe glob.

Emilian Imbri, absolventul Facultăţii de Medicină, secţia şefi, pentru că şef a fost o viaţă întreagă şi nu a tratat nici măcar un pacient care se înţepase la deget, anunţă, îngrozindu-ne, că ce-a fost până acum, n-a semănat decât cu o boare de primăvară. Furtuna abia urmează. Acum ne gâtuia valul al treilea, dar urmează valul al patrulea, şi apoi al cincilea şi tot aşa, numai valuri-valuri, care vin peste uşa noastră încuiată, că tot nu avem voie la mare. De unde vin valurile astea şi de ce nu le putem stopa cu vaccinurile novatoare, iar la gripa spaniolă, fără nici un fel de vaccin, n-a mai venit niciun val? În condiţiile în care nici măcar carantină nu se putea institui, pentru că se sfârşise Primul Război Mondial şi demobilizaţii de pe front se întorceau acasă, în ţările lor, ducând cu ei şi virusul.

A doua nedumerire de om de rând. India. În vara lui 2020, India avea una dintre cele mai mari rate de infectare din lume. Peste 6 milioane de cazuri şi peste 100.000 de morţi. Părea un dezastru total. Se estimează că unu din patru locuitori a fost infectat. În plus, în ţara cu peste un miliard de locuitori, deşi iniţial autorităţile au luat măsuri dure, nici nu poate fi vorba despre distanţare socială, pe străzile extrem de agromerate, unde circulă prin praf, de-a valma, oameni şi animale. Cât despre vaccinarea a măcar jumătate din populaţie nici nu se punea problema. Şi totuşi.

Pe data de 7 martie 2021, la un număr record de 91.614 teste s-au depistat doar 286 de cazuri pozitive, adica o rata de infectare de doar 0,31%. Iar pe 15 martie 2021 - la 62.272 teste s-au depistat doar 368 de cazuri pozitive, adica o rata de infectare de 0,59%. Astfel încât 90 la sută din paturile din spitale pregătite pentru bolnavii infectaţi cu covid, au rămas goale. Joi 22 aprilie, după nici o lună de zile, situaţia se schimbase dramatic: India a marcat o nouă etapă în pandemia COVID-19, raportând 314.835 de cazuri zilnice noi, cea mai mare cifră de o zi din lume. Cum s-a ajuns de la paturile goale şi cea mai mică rată de infectare, la cea mai mare rată de infectare din lume, în condiţiile în care au apărut vaccinurile?

Să venim acum acasă, în România. Faţă de finalul anului trecut, rata de infectări scăzuse la jumătate. În Capitală, spitalele erau pe jumătate goale. Conform datelor oficiale, Spitalul Colentina avea 116 pacienți din 300 de paturi în total, Spitalul "Victor Babeș" avea 235 pacienți și un total de 600 de paturi, Spitalul Sf. Ioan 55 de pacienți din 200 de paturi în total, Maternitatea Bucur, un singur pacient din 17 paturi COVID, Spitalul Witting, 21 de pacienți din 40 de paturi, Spitalul "Marius Nasta" avea 50 de pacienti din 89 de paturi.

Medicul Beatrice Mahler, managerul Institutului "Marius Nasta", a declarat la Digi24 în 12 februarie 2021, adică în urmă cu două luni de zile, că aceasta este ea mai bună situație din vara lui 2020 încoace.

"A scăzut numărul internărilor, pacienții care ajung au majoritatea forme moderate de afectare, astfel că proporția cazurilor moderate reprezintă jumătate din total. Este un lucru bun. În ultimele două săptămâni avem locuri în ATI Covid. Această situație am mai avut-o în Nasta doar la începutul verii lui 2020".

După nici două luni de zile, dezastrul. Spitale pline. Oameni aruncaţi de la ATI în miez de noapte de la Spitalul Foişor, deşi fuseseră operaţi în acea zi, cu branulele şi perfuziile târâş după ei, ca să facă loc bolnavilor de COVID, pentru că la alte spitale suport nu mai existau locuri.

Cum de această schimbare radicală de situaţie, în condiţiile în care nici nu au fost sărbători, ca oamenii să se strângă în grupuri mai mari, ignorând regulile pandemiei, nici nu au fost la mare, să facă hore pe la Vama Veche. Să fi adus dezastrul schiorii pe care, totuşi, nu i-am văzut dându-se pe pârtii unul în braţele celuilalt.

Între timp, românii se vaccinează de blochează portalul. Atunci, de unde acest al treilea val şi celelalte pe care le preconizează Emilian Imbri?

Este mai rapidă mintea virusului de a produce mutaţii, decât mintea omului de a le combate? Sau imunizarea, aşa cum spun inventatorii vaccinurilor, nu ţine prea mult şi ele trebuie făcute cât mai des cu putinţă şi atunci este nevoie de noi şi noi valuri. De perioade cu paturi goale şi apoi, inexplicabil, la intervale foarte scurte de timp, dezstre în spitalele supraaglomerate.