Maica Domnului a trăit de la trei la 15 ani în Marele Templu al preotului Zaharia, dusă de părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana.

Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc, azi, pe Sfântul Grigorie Decapolitul, un sfânt foarte iubit de români, ale cărui moaşte se află la mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea. Dar există şi un alt prilej de bucurie: Înainteaprăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică, sărbătoare care este mâine.

12 ani în Templu

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia şi este sărbătorită în fiecare an, pe 21 noiembrie. Este sărbătoarea în amintirea zilei în care Sfinţii Ioachim şi Ana au adus-o pe fiica lor Maria, în vârstă de trei ani, la templu. Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a rămas până la vârsta de 15 ani.

Deşi sunt persoane care susţin că lucrul acesta era cu neputinţă, în cântările ei, Biserica afirma: "Ceea ce s-a hrănit în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credinţă şi cu înţelepciune şi cu neîntinată feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune".

Eveniment consemnat în Sfânta Scriptură

Informaţii despre acest eveniment din viaţa Maicii Domnului avem în "Evanghelia după Iacov" sau "Protoevanghelia", o scriere apocrifă din secolul II.

Este demn de precizat că, dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, doar "Bunavestire" are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informaţiile provenind din Sfânta Tradiţie şi din evangheliile necanonice (apocrife). Deşi nu era instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte de secolul VI. În acest sens există o menţiune a ei din secolul IV, făcută de Sf. Grigorie de Nyssa. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data sfinţirii unei biserici cu acest hram în 543 (biserica ridicată de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat al Templului).

Dezlegare la peşte

Părintele profesor Ene Branişte afirmă că această sărbătoare a luat naştere în secolul VI: "La 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele Templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria «cea nouă». Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăşi Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu".

În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de Papa Grigorie al XI-lea, care a cinstit-o pentru prima dată în anul 1374, la Avignon.

Pentru ca bucuria sărbătorii să nu fie umbrită de Postul Crăciunului, Biserica a rânduit ca, pe 21 noiembrie, să fie dezlegare la peşte.

Cum arată icoana

Scena Intrării Maicii Domnului în Biserică este descrisă în Erminii, de obicei, astfel: interiorul unui templu, cu un amvon în partea dreaptă sau stângă. În amvon este înfăţişat proorocul Zaharia. Este reprezentat în vârstă, cu barbă ascuţită, îmbrăcat în veşminte preoţeşti, cu mâinile întinse, primind-o pe Maica Domnului. Ea se află în mijlocul scenei, lângă amvon, cu mâinile întinse către Zaharia. În spatele Maicii Domnului se află părinţii ei, Sfinţii Ioachim şi Ana. În spatele sau în faţa lor, un grup de fecioare purtând haine de sărbătoare, cu sfeşnice în mâini.

"Ceea ce s-a hrănit în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credinţă şi cu înţelepciune şi cu neîntinată feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune." CÂNTĂRILE BISERICII ÎNCHINATE MAICII DOMNULUI