După aproape 50 de ani, actorul revine în spectacolul “Moartea unui comis voiajor”, care se joacă mâine, sâmbătă şi duminică la Bulandra.

Spectacolul “Moartea unui comis unui voiajor”, montat de regizorul Felix Alexa, după piesa lui Arthur Miller, va fi reprezentat mâine, sâmbătă şi duminică seară la Sala Izvor, a Teatrului Bulandra, de la ora 19.00. Victor Rebengiuc joacă rolul principal, al comis voiajorului, în montarea după piesa pentru care autorul Arthur Miller a câştigat premiul Pulitzer în 1949, cĂnd avea 33 de ani.

Considerată una dintre marile piese clasice ale secolului XX, “Moartea unui comis-voiajor” a fost şi de nenumărate ori ecranizată. Victor Rebengiuc a jucat rolul Biff din aceeşi piesă, în 1959, tot la Bulandra, iar acum, după aproape 50 de ani, a ţinut să interpreteze pe aceeaşi scenă pe tatăl lui Biff, pe comis voiajorul Willy Loman, care ajunge să înţeleagă că în societetea în care trăim un om valorează mai mult mort decât viu. Acum, în varianta lui Alexa, actorul Şerban Pavlu îl joacă pe Biff, iar Marius Chivu pe Happy.

Regizorul Felix Alexa, care a adaptat şi a modernizat piesa în spiritul contemporan, spune că textul are forţa tragică de a transforma experienţa în destin şi destinul în libertate. În vârstă de 75 de ani, Rebengiuc o are alături pe Mariana Mihuţ, care joacă rolul Lindei, soţia de pe scenă. Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc sunt însă împreună şi în viaţă de 44 de ani. “E o replică ce-mi place foarte tare în “Moartea unui comis voiajor” şi mi se potriveşte: „Poate nu are caracterul cel mai minunat din lume, dar cu siguranţă a meritat să rămân cu el“, mărturiseşte Mariana Mihuţ.

EVZ: De ce ai ales să montezi “Moartea unui comis voiajor”? Felix Alexa: Propunerea a venit de la Victor Rebengiuc, care mi-a spus că se gândeşte demult la Willy Loman. Şi mie îmi plăcea piesa foarte mult, aşa că a fost o înţelegere imediată şi-am hotărât să facem spectacolul. M-a onorat foarte mult această propunere a lui Rebengiuc. Am acceptat provocarea în ideea de a aduce spectacolul în ziua de azi, de a-l moderniza. Am făcut nişte tăieturi în text, am tăiat unele personaje şi cred că varianta finală de text e mult mai apropiată de spiritul contemporan. Piesa are o forţă extraordinară, vorbeşte despre disoluţia umanităţii, despre disoluţia sufletească a fiecăruia dintre noi într-o lume dominată de reclame, beton, sticlă, sufocată de toată această societate de consum, în care noi consumăm la nesfârşit produse. Această societate ne consumă umanitatea.

Cum moare un comis-voiajor în lumea contemporană? Rebengiuc are un rol excepţional, de o mare anvergură. Orice actor la o anumită vârstă îşi doreşte să-l joace pe acest comis voiajor celebru. Piesa e un fel de tragedie modernă, povestea acestui om simplu, Willy Loman, care trece prin toate încercările astea pe care viaţa i le pune în faţă şi ajunge în final la sinucidere. Cred că Rebengiuc face extraordinar parcursul ăsta. Miller, când a scris piesa în 1949 şi a primit premiul Pulitzer, avea doar 33 de ani şi de aceea se simt în toate relaţiile din piesă un spirit de revoltă, de tânăr rebel.

Pe mine m-a interesat foarte mult acest aspect adus în contextul zilei de azi. Piesa a marcat teatrul american, apoi teatrul universal, a rămas un fel de emblemă. În spectacolul meu, lucrurile nu se mai întâmplă în anii ‘50, ci suntem bombardaţi de video, de foarte multe reclame. E o societate şi o lume a marilor oraşe care este sufocată, închisă, “betonată”. Iarba, sufletul uman sunt sufocate între aceşti pereţi de beton, de reclame ale societăţii de consum. În spectacolul nostru e vorba de moartea sufletului uman, a umanităţii, în general, în lumea contemporană. Comunicăm din ce în ce mai bine cu mijloace tehnice, avem email, chat, video-telefoane, şi, în acelaşi timp, ne simţim din ce în ce mai însinguraţi. Comunicăm din ce în ce mai puţin în această lume a comunicaţiilor. E un paradox foarte violent. Lumea asta a tehnologiei ne consumă sufletul.

Imagini video şi montaj cinematografic

Care este cel mai bun moment al spectacolului? Cred că sunt multe momente foarte bune. Sper că va fi un spectacol marca Bulandra în cel mai bun sens al cuvântului. Montarea nu e deloc clasică. E foarte modernă, pe o piesă de nerecunoscut, în sensul actualizării ei. Am mers pe o parte mai filmică în spectacol, nu mă refer numai la imaginile video, ci la modalitatea de a lega scenele cinematografic. Care e replica ce te-a atins cel mai tare din tot textul? Sunt replici legendare ale acestei piese. Mie îmi place una a lui Rebengiuc: „După o viaţă de bătut autostrăzile şi trenurile, ajungi să valorezi mai mult atunci când eşti mort decât când eşti viu”. Este o revelaţie a personajului principal de o violenţă şi un cinism extraordinare. Spectacolul stă sub semnul acestei replici, are un fel de tristeţe subtilă, o tristeţe violentă. E extrem de cinic, dar în acelaşi timp poetic.

Cum se întâlnesc Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ pe scenă? Eu am ţinut morţiş să fie şi Mariana Mihuţ alături de noi. Cred că ei doi sunt extraordinari împreună, doi mari actori de mare forţă. Când sunt împreună pe scenă strălucesc. Când ai actori de asemenea calibru, încerci să faci lucruri subtile, cât mai nuanţate. Poţi să te duci în zone foarte profunde, am profitat că am avut actori pe măsură. E o şansă să vezi doi mari actori, pe Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ, jucând împreună într-o piesă de o forţă nemaipomenită. E o luptă stimulatoare, care generează energii creatoare.

Şi Rebengiuc, şi Mariana sunt profesionişti desăvârşiţi, cer foarte mult atât de la ei, cât şi de la parteneri, fie ei regizori sau colegi actori. Toţi actorii cu care am lucrat sunt extraordinari. Au ştacheta foarte ridicată, e o provocare şi o şansă să fii tot timpul la nivelul lor. Lucrurile, cred, în teatru, ies bine când nu e o atmosferă călduţă, egală, ci atunci când se nasc tensiuni care provoacă artistic. Lucrurile cu adevărat importante nu ies decât dacă te consumi. Rebengiuc şi Mariana Mihuţ sunt actori care se consumă şi provoacă la consum scenic. Atunci când un proiect la care ţii nu te-a stors de energie, el nu e la înălţimea aşteptărilor. Sper ca spectacolul să-i bântuie pe spectatori multă vreme.

BĂTAIE PE BILETE Cu casa închisă

Primele reprezentaţii, în regim de premieră oficială, ale montării lui Felix Alexa cu “Moartea unui comis-voiajor” de Arthur Miller vor avea loc mĂine, sâmbătă şi duminică, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, de la ora 19. Următoarea reprezentaţie are loc marţi, 8 aprilie. Traducerea textului este semnată de Ioana Ieronim, iar versiunea scenică, precum şi ilustraţia muzicală şi lighting design-ul, îi aparţin realizatorului spectacolului, Felix Alexa.

Decorurile sunt realizate de Mihai Păcurar, iar costumele poartă semnătura apreciatei creatoare Doina Levintza. Distribuţia este una de excepţie: Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ în rolurile principale, alături de Şerban Pavlu, Marius Chivu, Claudiu Stănescu, Dana Dogaru, Dan Aştilean, Valentin Popescu, Sabina Posea / Alexandra Murăruş / Amelia Ursu. Preţul biletelor este de: 21,20 lei la categoria I şi 10,60 lei la categoria II (elevi, studenţi), dar biletele la spectacolele Teatrului Bulandra sunt vĂndute în totalitate pĂnă în data de 13 aprilie.

CARIERĂ FELIX ALEXA Montează Miller a doua oară

Regizorul Felix Alexa s-a născut pe 18 noiembrie 1967, la Bucureşti, fiind fiul reputatului regizor de teatru şi film Alexa Visarion. A terminat regia de teatru în 1991, la clasa Cătălinei Buzoianu. Prima sa montare a fost “Pe cheiul de vest” de B.M. Koltes, la Studioul Casandra, urmată, în acelaşi an, de un alt text celebru de Arthur Miller: “Vrăjitoarele din Salem”, la Teatrul Naţional Bucureşti. A continuat cu multe spectacole foarte apreciate, pe scena mai tuturor teatrelor importante. Cu actorul Victor Rebengiuc, Felix Alexa s-a mai întĂlnit în 1993, pentru spectacolul “Vizita bătrĂnei doamne” de Fr. Dürrenmatt, tot la Teatrul Bulandra. Cea mai recentă montare a sa este “Jocul regilor” de Pavel Kohout, la Teatrul Evreiesc de Stat, cu Maia Morgenstern, Andrei Finţi şi Mircea Rusu. ECRANIZĂRI Dustin Hoffman, alt “voiajor”

Premiera de pe Broadway a piesei a avut loc pe 10 februarie 1949, în regia lui Elia Kazan şi cu Lee J. Cobb în rolul principal, şi a fost urmată de 742 de reprezentaţii. În acelaşi an, piesa a primit prestigioasele premii Tony şi Pulitzer. Printre cele mai importante ecranizări se află filmele din 1951 – regizat de László Benedek, cu Fredric March –, din 1966 – regia Alex Segal, cu Lee J. Cobb –, şi, mai ales, cel din 1985, regizat de Volker Schlöndorff şi interpretat de Dustin Hoffman. Numeroase versiuni de teatru TV există în toată lumea.