La 46 de ani, ÎPS Varsanufie Prahoveanul va fi întronizat, dumnică, Arhiepiscop al Râmnicului. Este cel mai tînăr dintre cei 54 de ierarhi ai Sfântului Sinod.

Duminică, opt iunie, Înaltpreasfințitul PărinteVarsanufie Prahoveanul va fi întronizat ca arhiepiscop al Arhiepisciopiei Râmnicului. La 46 de ani, ÎPS Varsanufie este cel mai tânăr membru al Sfântului Sionod al BOR. Remarcabilă personalitate culturală și filantropică, noul arhiepiscop a introdus în mediul public autohton conceptul de teatru creștin, cu subiecte creștine ce se joacă în multe teatre bucureștene. A sprijinit imprimarea multor audio-book-uri cu teme religioase, în interpretarea unor mari actori ca: Radu Beligan, Maria Ploae, Daniela Nane sau Tamara Buciuceanu-Botez și a scris piese de teatru pentru copii. Tânărul arhiereu, care a ctitorit mânăstirile Bolintin și Chiajna, îi succede în funcție regretatului ÎPS Gherasim Cristea, trecut la cele veșnice în această primăvară, la vârsta de 99 de ani.

„Elanul tinereții nu poate fii decât folositor”

EVZ: Înaltpreasfințite Părinte, cu ce gânduri porniți la acest nou început din viața de arhiereu? E un drum greu? IPS Varsanufie Prahoveanul: Pornesc în activitatea mea de Arhiepiscop al Râmnicului, cu nădejde în Dumnezeu și în sfinții Sai:  Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Ierarh Antim Ivireanul și Sfinții Martiri Brâncoveni-ocrotitorii acestei eparhii binecuvântate, cu ajutorul cărora nădăjduiesc că voi depăși toate obstacolele pe care le voi întâlni de-a lungul timpului în această eparhie, dar şi cu sentimente de dragoste faţă de părinţii slujitori ai sfintelor altare, faţă de stareţii, stareţele şi vieţuitorii mănăstirilor şi faţă de poporul binecredincios al Eparhiei Râmnicului, asigurându-i că împreună vom reuși să întărim Biserica lui Hristos Dumnezul nostru.

În aceasta se vor vădi roadele activității noastre, prin aceasta va ieși la iveală și împreuna noastră lucrare, dar și împreuna lucrare a fiecăruia dintre noi cu Mântuitorul Iisus Hristos, căci așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel, noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, spre întărirea Cuvântului lui Dumnezeu în inimile credincioșilor.

Nu este un drum greu; greutatea acestui drum este părelnică, pentru că acest jug, așa cum spune cuvântul scripturistic, nu este jugul nostru, ci al lui Hristos.

Și de vreme ce Hristos este cel care m-a chemat în această ascultare și nu anumite interese vremelnice, jugul este ușor, căci Hristos Domnul, mi-l face ușor: ”Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 28-30). Dacă primim ascultarea ca din mâna lui Hristos Dumnezeul nostru, atunci cu adevărat jugul este bun și povara este ușoară, pentru că Hristos le poartă pe toate pentru noi, iar bucuria Lui, văzându-ne în ascultare, devine bucuria noastră, a fiecăruia dintre noi.

Veți fi păstorul sufletesc al unei eparhii istorice într-un județ cum este Vâlcea, cu cele mai multe mănăstiri din țară. Plănuiți să puneți în valoare mai bine aceste capodopere spirituale și arhitecturale? Așa este; județul Vâlcea este județul cu cele mai multe mănăstiri din țara noastră și consider acest lucru o mare binecuvântare de la Dumnezeu. Rugăciunile care se fac aici, cu siguranță, vor fi de mare ajutor în activitatea noastră de zidire duhovnicească a credincioșilor, căci acestea nu se poate, pe de o parte, să nu devină lucrătoare în viețile credincioșilor, iar pe de altă parte, să fie trecute de la fața lui Dumnezeu. Mănăstirile din această zonă sunt realul și statornicul meu sprijin în activitatea pe care o voi începe aici, și de aceea, și grija mea față de acestea va fi prioritară din acest punct de vedere; va trebui în primul rând să întărim viața duhovnicească și culturală a călugărilor, pentru ca mănăstirile să fie ceea ce trebuie ele să fie: stâlpi adevărați ai Bisericii noastre, factori misionari și culturali, realmente. Concomitent cu întărirea vieții duhovnicești din aceste mănăstiri, sigur că este necesar să stabilim, și la modul concret, o serie de parteneriate cu autoritățile de stat pentru o mai bună punere în valoare a acestor bogății incomensurabile ale întregii noastre țări.

Cărți de rugăciuni în limba romilor

Sunteți cel mai tânăr dintre arhiepiscopii Sfântului Sinod. Tinerețea este un avantaj sau experiența? Într-adevăr, sunt cel mai tânăr dintre arhiepiscopii Sfântului Sinod, cu un an mai puțin vârstnic decât ÎPS Nicolae Condrea, însă cred că tinerețea întotdeauna este un avantaj. Un avantaj, pentru că aceasta este perioada când poți împlini multe, iar elanul tinereții, călăuzit bine, nu poate aduce decât folos, atât în plan duhovnicesc, cât și practic, administrativ.

Chiar dacă sunt cel mai tânăr dintre arhiepiscopii Sfântului Sinod al Bisericii noastre, am o activitate îndelungată, de treisprezece ani de slujire ca episcop vicar. Și în toată această perioadă am avut marea șansă să colaborez direct cu două personalități marcante ale Bisericii noastre: vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist și Preafericitul Părinte Daniel. Voi încerca să pun în aplicare tot ceea ce am învățat de la acești doi mari oameni ai Bisericii noastre: de la unul blândețea, bunătatea și dragostea față de colaboratorii săi și nu numai, iar de la celălalt, în primul rând puterea de muncă, destoinicia uimitoare în plan administrativ și social, dar și iubirea amândurora față de carte și cuvântul lui Dumnezeu, în general.

Am văzut că sunteți preocupat de modul cum trăiesc credincioșii de etnie rromă. În Vâlcea trăiește o importantă astfel de comunitate, majoritatea neoprotestanți. Cum veți aborda această realitate? Nu pot spune că sunt atât de preocupat de modul lor de viețuire, cât mă preocup de relaționarea fiecăruia, fie el rrom sau de altă etnie, cu Hristos. Sigur că nu am cum neglija în activitatea mea nicio comunitate de credincioși și, sesizând problemele acestei etnii, am coordonat traducerea şi editarea unei cărţi de rugăciuni şi a Sfintei Liturghii în limba rromani, destinate comunităţilor rrome  și am sprijinit, pe cât am putut, și această comunitate.

În ceea ce privește comunitățile de diferite etnii din Vâlcea, cu siguranță că mă voi apleca cu precădere asupra nevoilor lor cotidiene, printr-o intensificare a activității filantropice din această eparhie, dar mai ales asupra nevoilor lor duhovnicești, prin realizarea unui plan misionar și catehetic, bine pus la punct pentru fiecare parohie din Arhiepiscopia Râmnicului.

Repet, sunteți tânăr. Nu credeți că ar trebui ca preoții tineri să interacționeze mai bine cu cei de o vârstă cu ei? Sunt sigur, că voi colabora, cu ajutorul lui Dumnezeu, foarte bine, atât cu preoții tineri din eparhie, dar și cu ”tinerii vârstnici”. În Arhiepiscopia Bucureștilor, slavă lui Dumnezeu, am reușit să am un dialog foarte bun, atât cu cei tineri, cât și cu cei mai vârstnici ca noi și nu văd de ce nu va fi la fel și în Vâlcea. Arhiereul trebuie să fie părintele tuturor.

La București ați răspuns de preoți și mai ales de activitatea social-filantropică. Deseori ați sprijinit orfani, bolnavi și deținuți. Vâlcea este un județ cu mari probleme sociale. Ce plănuiți? Biserica, după cum ați observat bine, este tot mai implicată în activitățile sociale și filantropice, realizând progrese foarte mari, în ultimii ani, mai ales în București, dar nu numai. Cunosc destul de bine situația socială din Vâlcea, care în linii mari, nu diferă prea mult de cea din București. Activitatea social-filantropică și misionară a constituit o preocupare prioritară a noastră și în București, și cu siguranță că nu o vom neglija deloc nici în Vâlcea. Vom stabili împreună cu cei de la centrul eparhial din Vâlcea un proiect de strategie și în planul acesta social-filantropic.

Ați participat la biserica Sfântul Gheorghe Nou, împreună cu preotul paroh Emil Cărămizaru la scoaterea din mormânt a moaștelor Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. Acum mergeți în eparhia unde se află Mănăstirea Horezu, ctitoria de suflet a marelui domnitor. Da. Consider că este o mare binecuvântare pentru mine că acum la finalul activității mele în Arhiepiscopia Bucureștilor am avut marea bucurie de a participa la deschiderea sicriului Sfântului Constantin Brâncoveanu, pregătind apoi, sfintele moaște, după rânduiala străbună a Bisericii noastre, pentru a fi așezate în racla de argint, lucrată, sub coordonarea noastră, la Atelierele Patriarhiei.

În Arhiepiscopia Râmnicului, familia domnitorului Constantin Brâncoveanu a avut o contribuție majoră spre întărirea Bisericii din Vâlcea, astfel a ctitorit mănăstirea Horezu, iar soția domnitorului, doamna Maria Brâncoveanu a ridicat  biserica de zid de la mănăstirea Surpatele, dar au făcut și foarte multe danii la mănăstirile de aici. De aceea consider că Dumnezeu nu întămplător a rânduit ca la sfârșitul ascultării mele din București și începutul celei din Vâlcea să am bucuria de a primi binecuvântarea Sfinților Martiri Brâncoveni, iar întreaga activitate pe care o voi împlini în Vâlcea, mă rog lui Dumnezeu și Maicii Domnului, să fie sub oblăduirea Sfinților Martiri Brâncoveni, a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și Antim Ivireanul, care să mă sprijine în activitatea mea, începută de acești sfinți pe meleagurile vâlcene.