Profesorul universitar Patriciu Achimaş-Cadariu, medic primar cu supraspecializare ginecologie oncologică şi chirurgie oncologică, doctor în ştiinţe medicale are o bogată activitate profesională, didactică şi de cercetare.

Medicul clujean și-a completat instruirea în instituții prestigioase din Germania și Marea Britanie. Patriciu Achimaș-Cadariu a condus Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca timp de zece ani. Activitatea de cercetare a medicului se axează, în mare parte, pe chirurgia cancerului ovarian, factori de evoluţie şi prognostic în cancerul ovarian, evaluarea calităţii vieţii în oncologie, cancerul în sarcină, conservarea fertilităţii la pacientele oncologice, tumori rare.

Reporter: Statisticile referitoare la numărul cazurilor de boli oncologice sunt îngrijorătoare; INSP preconizează că în anul 2023 vor fi înregistrate de 2,5 ori (aproximativ) mai multe cazuri de boli cancerigene față de anul 2018. Cum apreciați această statistică și care sunt patologiile oncologice cele mai răspândite?

Dr. Patriciu Achimaș: Informația este foarte corectă, însă problema este la nivel mondial și în mod particular la nivel european. Factorul de risc principal este îmbătrânirea populației. Cu cât trăim mai mult, cu atât crește riscul de a ne îmbolnăvi de cancer prin acumularea de mutații în timpul vieții. Situația aceasta se aplică și în România. De la Revoluție încoace, speranța de viață a crescut semnificativ, peste opt ani, aproape zece ani, și sigur că apar și factorii de risc, însă nu este acum acesta subiectul întrebării.

Apropo de frecvență, sigur că dacă ne-am duce la Institutul de Gastroenterologie ni s-ar părea că este foarte frecvent cancerul hepatic, dacă mergem la Neurochirurgie iarăși ni s-ar părea că ele sunt foarte răspândite. În realitate, există unele cancere foarte frecvente și unele mai rare. Cele foarte frecvente, la sexul feminin, sunt reprezentate de: cancerul de sân, cancerul pulmonar, cancerul de col uterin (din păcate, în țara noastră există o particularitate în acest sens), colorectal și apoi urmează cele mai rare. În lume, la nivel mondial, în mod particular a crescut melanomul malign, mai ales în cazul sexului feminin prin expunerea la ultraviolete și la soare, dar și la saloanele de bronzat. Dacă ne uităm la sexul masculin, cele mai frecvente forme de cancer sunt: cancerul de prostată, cancerul pulmonar și colorectal.

Reporter:  Ați menționat ca factor principal de risc îmbătrânirea populației. Există dovezi concrete și ale unor alte variabile care influențează dezvoltarea cancerului?

Dr. Patriciu Achimaș: În general, spunem că această boală, cancerul, este o boală multifactorială și în majoritatea cazurilor nu cunoaștem cauza. Există partea infecțioasă - în urmă cu câteva decenii, părea probabil incredibil să spui că știi cauza unui cancer și că el este o infecție. Știm astăzi că până în 18%, grosso modo 20% dintre cancere au cauză infecțioasă.

Aici avem un exemplu foarte la îndemână, anume cancerul de col uterin. Spun foarte la îndemână prin prisma depistării precoce și a tratamentelor unor stări precanceroase, a screening-ului și a vaccinării, iar aici, din păcate, nu întreprindem pașii importanți în condițiile în care cancerul de col uterin reprezintă la noi o mare problemă de sănătate publică în comparație cu toate celelalte țări din Europa de Vest unde, de la Al Doilea Război Mondial încoace, prin acțiuni hotărâte, prin screening, prin vaccinare în ultimul deceniu, incidența și mortalitatea au scăzut atât de mult încât nu este nici măcar pe lista primelor zece cancere. Pe când la noi, este printre primele cinci la sexul feminin. Virusul hepatitic B sau virusul hepatitic C pot da cancer la ficat. Avem vaccin împotriva hepatitei B, deci avem, din nou, o situație pe care am putea să o ținem sub control. Putem vorbi, bineînțeles, și de unele parazitoze care dau cancer.

Restul cancerelor, care sunt majoritare, au cauze multiple și nu le putem defini foarte clar, dar chiar și aici avem niște recomandări care sunt, așa cum ați adresat și întrebarea, derivate din dovezi. Dacă respectăm niște reguli de viață sănătoasă, putem să reducem cam 1 din 3 cancere dintre celelalte. Și asta se referă la o greutate corectă (un indice de masă corporală îl putem calcula cu ajutorul atâtor aplicații), la a face mișcare, la a consuma alcool într-o cantitate decentă și, de asemenea, la a abandona fumatul. În plus, reducerea expunerii la radiațiile ultraviolete apare și ea în aceste recomandări deoarece știm că, în primul rând, pielea este cel mai mare organ al nostru, iar în al doilea rând, poate tolera doar o anumită cantitate de radiații. Când întrecem limita, apar modificări, apar cancere. Cel mai agresiv dintre ele este melanomul malign. Saloanele de bronzat au crescut mult incidența acestui cancer. Este un cancer foarte agresiv, cu un prognostic foarte rău și mijloace terapeutice relativ limitate în comparație cu altele.

Reporter: Cât de predispuși suntem să moștenim genetic boli oncologice? Putem vorbi despre cifre sau procente concrete în acest sens?

Dr. Patriciu Achimaș: Mulți pacienți ne întreabă de rudele lor și dacă există transmiteri genetice. Această componentă există, dar ea nu este atât de frecventă cum se vorbește, cel puțin. Sigur că de la Angelina Jolie încoace, lucrurile au răzbătut mult în publicul larg, iar asta este foarte bine. Ce a făcut ea prin acțiunea ei (de extirpare a ovarelor pentru a-și reduce riscul de a se imbolnavi de cancer; actrița Angelina Jolie și-a pierdut mama, bunica maternă și o mătușă din cauza acestei boli- n.r.) a fost să aducă în fața publicului o problemă reală, adevărată, dar trebuie să îi cunoaștem exact dimensiunile. Cazurile de transmitere genetică în privința cancerului sunt undeva până în 10-15%, deci nu sunt atât de frecvente.

Sigur, toată lumea se îngrijorează că a avut o rudă în vârstă, la 80 de ani, care a făcut cancer, dar asta nu înseamnă că avem o chestiune genetică. Pe de altă parte, atunci când avem generații succesive și la vârste tinere - nu este o regulă, dar ca o caracteristică generală, când avem rude în generații succesive cu cancere care se grupează într-un anume fel, atunci sigur că ne putem gândi la o transmitere genetică. Exemplul Angelinei Jolie se referă tocmai la asocierile dintre cancere de sân și ovar pe seama mutațiilor BRCA.

Reporter: Să ne întoarcem puțin la cancerul de col uterin. Care sunt cauzele dezvoltării sale în mod acut în regiunea noastră? De ce reprezintă el o particularitate pentru România? 

Dr. Patriciu Achimaș: Cauzele sunt reprezentate de subtipurile cu risc înalt oncogen de virus papiloma (HPV) - infecția cu papilloma virus. Mulți trecem prin această infecție. Și femei, dar și bărbați, însă nu înseamnă că ne îmbolnăvim. Familia aceasta, a virușilor papiloma, este una de peste 100 de tulpini. O parte dintre ele au și riscul acesta înalt oncogenic și sunt responsabile pentru mai multe cancere, nu numai pentru cel de col uterin. (Reporter: Puteți numi câteva exemple?) Pot să producă și cancer vulvar, anal și cancere în zona capului și gâtului. Sigur că, dintre toate, cel de col uterin este cel mai frecvent.

El apare, evident, numai la femei și se manifestă și în condițiile în care imunitatea locală la nivelul colului uterin scade și, de exemplu, fumatul poate fi un cofactor în acest sens, deoarece la nivelul colului uterin există o secreție numită glera cervicală prin care se elimină compuși ai fumatului și care scad imunitatea locală. Acesta este un cofactor. Există și alți cofactori - infecții și așa mai departe. (Reporter: Vorbim aici despre o categorie de vârstă mai predispusă la riscul dezvoltării cancerului de acest tip?) Infecțiile cu HPV apar, evident, din momentul începerii vieții sexuale. În cărțile clasice, pe care le studiam la facultate acum 25 de ani, decadele de vârstă erau a șasea, a șaptea. Remarcăm acum, însă, și la vârste mai tinere această boală.

La nivel mondial, infecția se manifestă la fel, însă avem niște mijloace prin care putem să prevenim boala. Infecția nu avem cum să o prevenim decât având un regim de viață echilibrat, să zicem așa. Dar chiar și așa, putem avea infecția. Că avem infecția, nu este o dramă. Drama este să ai un cancer de col uterin sau unul dintre celelalte. După Al Doilea Război Mondial, în Europa de Vest incidența și mortalitatea în cazul cancerului de col uterin era cam aceeași ca cea pe care o întâlnim astăzi în România, dar după Al Doilea Război Mondial, în țările din Vestul Europei și în America s-au organizat campaniile de screening.

Prin screening organizat populațional, până în anii 1990-2000, Europa de Vest a reușit să scadă absolut impresionant incidența și mortalitatea în cazul cancerului de col uterin - doar prin această măsură. În anii 2000, s-a validat cauza cancerului de col uterin, adică s-au identificat virusurile ca și cauză, moment în care am câștigat două elemente extraordinare: la screening, la identificare, tipizarea HPV, iar la prevenție primară vaccinarea. Vaccinul, în ultimul deceniu, a scăzut și mai mult incidența și mortalitatea în cazul acestei boli și există modele care pot fi aplicate prin combinația între vaccinare și screening, prin care putem lucra absolut cu succes în privința acestei boli. Asta ne lipsește și de aceea în România este atât de mare incidența și mortalitatea.

Reporter: De fapt, care este problema acestui tip de cancer? Este ușor de tratat? Ce fel de riscuri prezintă?

Dr. Patriciu Achimaș: Diagnosticat fiind în stadii incipiente, în stadii precanceroase, poate să fie tratat foarte ușor, cu o suferință minimă și cu posibilitatea de conservare a fertilității în cazul pacientelor tinere, adică oferindu-le posibilitatea de a obține sarcini. Dacă este diagnosticat în stadii avansate, problemele sunt foarte mari, nu doar prin prisma faptului că se pierde fertilitatea, dar afectăm foarte tare calitatea vieții acestor paciente. Tratamentele în stadiile avansate ale acestei boli au efecte secundare importante și vin la pachet cu o suferință semnificativă. Deci, punând cap la cap toate aceste lucruri, cred că trebuie să facem toate eforturile de a preveni apariția acestei boli, mai ales că avem toate mijloace la dispoziție.

Reporter: Cercetările din domeniul nutriției sunt foarte complexe, însă credeți că putem discuta, în general, despre legături concrete între alimentație și dezvoltarea cancerului? Dar despre interdicții categorice din punct de vedere alimentar pentru tratarea acestei boli?

Dr. Patriciu Achimaș: Discuția pe această temă poate face, din nou, obiectul unei dezbateri. Antropologic vorbind, ne-am schimbat extrem de repede regimul alimentar în ultima sută de ani. Dacă ne uităm în istoria omenirii, zeci de mii de ani am avut diete diferite de ceea ce consumăm astăzi, iar în ultima sută de ani am crescut foarte mult și cantitatea, dar și caloriile.

Consumăm mai multe alimentele procesate și sigur că organismele nu s-au adaptat întotdeauna atât de repede. Fără dar și poate, evoluția va face ca organismul nostru să se adapteze. Se discuta după Revoluție că mâncăm mai rău decât înainte - multe alimente procesate -și vedem mai multă patologie. O vedem fiindcă trăim mai mult și diagnosticăm mai bine, dar trăim mai mult, ceea ce înseamnă că per ansamblu trăim mai bine decât înainte de anii ’90, iar asta doar într-un decurs de treizeci de ani. Am câștigat, ca națiune, aproape zece ani la speranța de viață într-un răstimp foarte scurt.

Evident că alimentația este un factor esențial sau chiar principalul factor care ne influențează existența - și în bine, dar și în rău. Știm că obezitatea este rea și produce o serie de boli cronice printre care și cancerul, știm că a mânca în exces produce din nou cancer. Piramida alimentației - aceasta este o recomandare general valabilă, să spunem.

Suntem omnivori, asta înseamnă că suntem alcătuiți să mâncăm de toate, dar evident că o cantitate mare de carne roșie, de exemplu, știm că nu ne face foarte bine. Asta nu înseamnă că trebuie să excludem carnea din alimentație. În zona noastră geografică, istoric vorbind, chiar din Antichitate au apărut primele ferme mari de animale, de vaci. Există o toleranță mult mai bună a laptelui și în cazul adulților față de alte zone ale Europei, deoarece proteina din lapte a constituit o proteină foarte valabilă. Istoria ne învață că ne adaptăm ca specie, însă, evident, greșim prin faptul că mâncăm prea mult, am crescut foarte mult ca număr de calorii și că facem exces uneori de proteine, glucide sau lipide.

Reporter: Care tipuri de cancer sunt dezvoltate cel mai des pe fondul acumulării de masă adipoasă?

Dr. Patriciu Achimaș: Creșterea masei corporale, excesul de grăsime, vine pe fondul unui exces alimentar. Un număr de organe ale tubului digestiv pot fi astfel afectate. Și prin exces alimentar, dar și prin consecințele acestuia, care este excesul de grăsime în acest caz. Vorbim despre cancer în zona intestinului colorectal, esofagian, de stomac în anumite situații, cancer pancreatic, apoi mai sunt alte organe care pot fi afectate deoarece grăsimea în sine poate să funcționeze ca o glandă care să producă hormoni. În acest caz, vorbim de cancere hormono-dependente, precum o parte dintre cancerele de sân sau de endometru.

Reporter: Cum comentați trecerea de la un stil alimentar cu care un pacient a fost obișnuit la unul total diferit? Sunt, de exemplu, vegetarienii mai sănătoși decât ceilalți?

Dr. Patriciu Achimaș: Nu am nicio dovadă în acest sens, însă nici nu i-aș critica. Dacă ei se simt mai bine așa, este opțiunea lor. Din nou, antropologic vorbind, suntem omnivori. Știm că sinteza diferitelor proteine în organism necesită aminoacizi pe care îi obținem și din carne - pe unii dintre ei. Asta nu înseamnă că dacă specia noastră ar consuma numai vegetale, nu ar putea deveni vegetariană în câteva mii de ani; probabil s-ar adapta. Altfel, pot să existe deficite care teoretic pot fi și ele suplimentate, însă mi se pare o exagerare. Apropo de cei care fac reclamă la paleodiete și care fac o grămadă de bani pe seama asta: nu ar accepta paleosalarii.

Reporter: Care sunt, în general, simptomele care ar trebui să ne provoace să discutăm cu un medic oncolog?

Dr. Patriciu Achimaș: Într-un sistem de sănătate corect ar trebui să ne prezentăm la medic sau să fim chemați la medic ori să existe o interfață cu medicul chiar înainte de a avea simptome. În mod ideal, pentru cancerele la care există depistare precoce sau screening, ar trebui ca aceste sisteme să funcționeze. Sigur că aici sunt câteva probleme și de organizare, dar și de ordin financiar. Altfel, ar trebui să ne cunoaștem organismul și ar trebui să avem un medic de familie care să ne îndrume și în zona screening-ului, dar evident că orice înseamnă sângerare, durere, scurgeri care ne deranjează, febră sunt diverse semne.

Asta nu înseamnă că sunt semne legate de cancer. Cancerul, în general, în fază incipientă cel puțin, este o boală asimptomatică în cele mai multe situații, acestea fiind și stadiile pe care le putem vindeca. Atunci când un cancer devine simptomatic înseamnă că există o problemă și de obicei este deja în stadiu avansat. De aceea, pledăm cu toții pentru screening, dar și chestiunea aceasta trebuie făcută în mod logic, organizat, fiindcă altfel este numai un deziderat sau doar o chestiune populistă de campanie electorală.