Feminism, monarhie şi o poveste shakespeariană. Regina muzicii pop a vorbit despre acestea pentru EVZ.
Cu mai mult de 300 de milioane de albume vândute în întreaga lume, Madonna este regina muzicii pop, un titlu de nedisputat. Nu e doar un star, ci şi o femeie de afaceri deşteaptă. Folosindu-se de popularitatea ei, a scris cărţi pentru copii, a lansat linii vestimentare şi a jucat în filme. Nu este luată în serios în ipostaza de actriţă, mulţi tinzând să uite că în 1996 a obţinut un Glob de aur pentru Cea mai bună actriţă petru rolul din "Evita".
Nu e de mirare că "Time" a inclus-o pe Madonna printre cele mai puternice 25 de femei din secolul XX. Şi starul continuă să surprindă. Cu al doilea ei film în calitate de regizoare ("W.E."), Madonna (53 de ani) a participat la trei festivaluri de listă A – Veneţia, Toronto şi Londra.
Povestea regelui Edward al VIII-lea, care a renunţat la tronul Marii Britanii pentru americana divorţată Wallis Simpson, pare să îi vină ca o mănuşă reginei muzicii pop, divorţată la rândul ei.
În lunile de dinaintea acestui interviu, a devenit evident cât de greu e să obţii o întrevedere cu Madonna. Are o echipă bine pusă la punct care verifică la sânge fiecare persoană ce solicită o întâlnire cu regina muzicii pop.
Madonna are un anturaj de peste 15 oameni care o urmează oriunde se duce, ceea ce o face să semene cu monarhii contemporani. Dar de cum Madonna intră în luxosul apartament din Hyatt Regency Hotel (Toronto), reputaţia ei de "control freak" şi de divă cu pretenţii extravagante dispare în câteva secunde. Madonna e amuzantă, incredibil de şarmantă şi surprinzător de deschisă. Rezultă o discuţie despre dragostea necondiţionată, regii şi reginele vremurilor noastre şi motivul pentru care femeile ar trebui să nu mai încerce să atingă perfecţiunea.
EVZ: Cel de-al doilea film al tău în ipostază de regizor este despre povestea de dragoste dintre regele Edward al VIII-lea şi Wallis Simpson. De ce acest subiect este special pentru tine? Madonna: Povestea abdicării e una destul de dementă. Ca un om să renunţe la tron pentru femeia pe care o iubeşte? S-a mai întâmplat asta vreodată? Vă puteţi gândi la un alt moment din istorie când s-a întâmplat aşa ceva? Cred că asta m-a atras iniţial la poveste. Ador acea perioadă în general, anii ’20 şi ’30, şi am fost mereu interesată de Anglia interbelică.
Cum a început fascinaţia ta pentru Edward şi Wallis? A început când m-am căsătorit şi m-am mutat în Anglia. Nu aveam prieteni cu adevărat, nu cunoşteam pe nimeni şi m-am trezit într-o lume ciudată, aşa că am decis să mă educ şi să aflu mai multe despre istoria şi cultura acestei noi lumi în care trăiam. Aşa că am început să studiez istoria Angliei. Am început să citesc despre monarhie, începând cu Henric al VIII-lea şi am ajuns până la familia Windsor.
Cunoşteai înainte de asta povestea lui Edward şi a lui Wallis? Auzisem de abdicarea lui Edward la şcoală, dar era doar ceva care mi-a trecut pe la ureche. Ştiam doar că acest tip a renunţat la tron pentru o americancă din Baltimore, Maryland. Aşa că, atunci când am ajuns la această poveste, am fost paralizată de ideea că un om ar renunţa la un asemenea statut şi la atâta putere pentru dragoste. Am simţit că era ceva shakespearian în această poveste.
Poţi tu, regina pop, să îţi imaginezi că ai renunţa la tron pentru dragoste? Cred că e important să înţelegi că într-o relaţie, în dragoste în general, va trebui să renunţi la ceva şi să faci compromisuri. Cred că eu sacrific lucruri pentru iubire. Cred că atunci când ai copii faci foarte multe sacrificii pentru ei şi cred că am renunţat la multe lucruri pentru ei în viaţa mea de acum, lucruri la care nu aş fi conceput să renunţ în trecut. Am renunţat la timpul petrecut cu copiii mei din dragoste pentru acest film. Am renunţat la multe lucruri pentru iubire.
Dar trăim în alte vremuri decât acelea ale lui Edward şi Wallis, aşa că avem luxul şi capacitatea de a face lucruri diferite – să avem cariere, familii şi dragoste -, dar rămâne un număr de jonglerie. Trebuie să faci compromisuri. Acesta este un om care a lăsat în urmă toate astea în numele iubirii, deci eu, fiind o romantică, mi-am zis: "uau, să fii iubit aşa...".
Ai fost vreodată iubită aşa? Nu! (Râde).
Există o propoziţie în film: "Dragostea este cea mai puţin înţeleasă emoţie din lume". Care e cel mai important lucru pe care l-ai aflat despre dragoste în ultima vreme? Că e de nedescris şi că nu înseamnă doar un singur lucru. N-o poţi niciodată defini cu un cuvânt, o propoziţie şi nici chiar cu o relaţie. Dragostea vine în toate formele şi în toate dimensiunile.
Wallis Simpson nu are parte de potretizări pozitive în filme, dar lungmetrajul tău arată o faţetă diferită, mai umană, a ei. Într-adevăr, am văzut multe filme în care ea era realmente un personaj negativ şi unidimensional. A fost acuzată de tot felul de lucruri, de la faptul că era nazistă până la faptul că era o vrăjitoare cu puteri magice cu care putea controla oamenii - şi, dintr- odată, am observat un şablon al societăţii noastre.
Că bărbaţilor le e frică de femeile puternice? Atunci când femeile au un fel de putere şi noi nu le înţelegem, simţim nevoia de a le minimaliza transformându-le în eretice şi arzându-le pe rug, ca să zic aşa. E ceva arhetipal în asta: când nu le înţelegem şi percepem că au prea multă putere, spunem: "Ah, asta se întâmplă pentru că ea e o vrăjitoare..."
Ţi se pare că eşti feministă? Nu, mi se pare că sunt umanistă.
Dar ai putere... Da, am putere, dar cred că oamenii o înţeleg greşit de multe ori şi sunt intimidaţi de ea. Aşa că, în loc să cerceteze, să investigheze sau să încerce să mă înţeleagă... Cred că toţi facem asta. Când ţi-e frică de ceva, ce faci?
De ce crezi că femeile puternice au suferit atât de mult de-a lungul istoriei? Regina Elisabeta I este un bun exemplu. Mulţi oameni spun că a fost un bărbat. Dacă o femeie are putere şi nu are un copil, de exemplu, se va spune: "Păi nu era cu adevărat femeie". Cred că asta e ceva cu care societatea noastră nu se poate împăca – o femeie puternică şi lipsită de copii.
La începutul carierei tale, ce femei admirai? Desigur, erau multe artiste. Le admiram pe Frida Kahlo, Martha Graham, Tina Modotti – femei care erau artiste, luptau pentru libertate, activiste politice, femei care trăiau într-o lume a bărbaţilor şi care şi-au găsit propria lor cale în interiorul acelei lumi.
Ai fost vreodată mentor pentru vreun fan? Cu siguranţă am fost întrebată de destule ori: "Ce sfat mi-ai putea da?". Este o limită fragilă între un tip care te hărţuieşte şi vrea să te sece de energie şi cineva care te admiră, te consideră un model de urmat în viaţă şi vrea să să împărtăşească ceva din înţelepciunea ta.
Cum e să fii un model de urmat în viaţă pentru atâtea femei? Sunt conştientă că tot ceea ce spun şi fac este judecat cu un alt etalon decât cel cu care sunt judecaţi majoritatea oamenilor şi că sunt sub lupă într-o măsură mai mare decât ei. Pot şi să folosesc asta pentru binele tuturor. Ştiu că pot influenţa oamenii.
S-a spus că eşti cea mai faimoasă femeie din lume. Crezi că e adevărat? Nu ştiu. Cum cuantifici faima? Depinde în ce săptămână ne aflăm, nu-i aşa?
Îţi doreşti uneori să dispari şi să duci o viaţă secretă? Da. E un paradox. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/6q0Gyyb76Gk?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
"Avem luxul şi capacitatea de a face lucruri diferite - să avem cariere, familii şi dragoste - dar rămâne un număr de jonglerie." MADONNA, cântăreaţă şi regizoare
CONFESIUNI
Madonna a detaliat şi ce a înfruntat pentru a deveni regizoare, dar şi ce crede fiica ei despre noul ei film
Cât timp ai fost căsătorită cu Sean Penn şi Guy Ritchie ai învăţat multe de la ei în termeni de regie?
În ceea ce-l priveşte pe Sean, la el am văzut importanţa repetiţiilor şi a pregătirii pentru rol – să faci cât mai multă muncă înainte să ajungi pe platoul de filmare.
Guy e un regizor foarte vizual şi îşi asumă multe riscuri când vine vorba de ce fel de manevre face cu camera. Nu respectă regulile. Am învăţat multe de la el în acest sens.
Asta te-a ajutat să devii regizor la rândul tău? Nu, nu, eram prea intimidată de mariajul cu un regizor pentru a deveni regizor la rândul meu. M-am gândit: "Cine sunt eu?". Dar, până la urmă, evident, am găsit curajul s-o fac şi pe asta.
Ce te-a atras la regie? Ca regizor poţi spune o poveste într-o manieră diferită faţă de un actor. Regia include toate lucrurile pe care iubesc să le fac. Iubesc arta, arhitectura, muzica, spunerea poveştilor, literatura, hainele, moda şi am ocazia să folosesc toate lucrurile pe care le iubesc. Sunt realmente o persoană orientată către detalii şi cred că asta contează şi în regie.
Aştepţi cu nervozitate reacţiile la acest film? Desigur, dar cred că nervozitatea înseamnă că îţi pasă de ceva; îţi doreşti ca rezultatul eforturilor tale să fie bun. Eu mă apropii de arta regiei cu multă smerenie. O respect enorm ca formă de artă şi ştiu că am multe de învăţat.
Îţi pasă de cronici şi de ce cred oamenii despre film? Ar fi grozav dacă oamenii ar percepe filmul drept un succes, pentru că asta înseamnă că îl vor vedea şi asta înseamnă că eu voi fi capabilă să îi influenţez. Să fim cinstiţi, nimeni nu realizează ceva cu atâta muncă şi atâtea eforturi pentru ca apoi să spună: "Nu-mi pasă dacă oamenii îl văd sau nu. Nu-mi pasă dacă oamenilor le place sau nu". Sper ca filmul meu să-şi găsească propriul lui public.
De ce crezi că sunt atât de puţine regizoare? Nu ştiu. Cred că e nevoie de mai multe.
Regizoarele sunt adesea descrise ca fiind mai "mămoase". Într-adevăr, simt că vreau să le fiu o mamă tuturor şi să am grijă de fiecare în parte.
Ce crede fiica ta despre film? Îl adoră.
Visează la un prinţ? Nu, cu siguranţă că nu. Ea e propriul ei personaj. Nu, dar doreşte să fie actriţă.
PUNCT DE VEDERE
Celebritatea este superioară monarhiei
Vezi similitudini între lumea celebrităţilor şi cea a monarhilor? Cred că familia regală din anii ’30 şi ’40 era starul acelei epoci. James D’Arcy a spus într- un interviu că Edward al VIII-lea era ca un star de cinema. Oamenii erau îndrăgostiţi de el.
Şi azi este cunoscut drept unul dintre cei mai eleganţi oameni din secolul XX... Îi plăcea să se îmbrace într- un anume fel şi tatăl lui zbiera mereu la el că poartă ciorapi în culori ţipătoare. Obişnuia să îşi tragă şosetele peste pantaloni şi să poarte pălării uriaşe, să călărească şi să conducă în viteză, să aibă aventuri cu femei măritate şi să bea cocktail-uri cu Benzedrine (n.r. - amfetamine). Dar chiar şi acum există o obsesie nebună apropo de membrii familiei regale.
La ce mai foloseşte monarhia în zilele noastre? Evident monarhii nu mai ocupă acelaşi loc, nu mai au atâta putere şi atâta influenţă ca pe vremuri. Când te gândeşti la Elisabeta I în timpul Renaşterii, te gândeşti la cât de influentă era, mai ales pe plan politic. Te gândeşti că poziţia ei era una uimitoare.
Acum rolul monarhilor în societate pare să se fi redus la statutul de ambasadori şi la promovarea turismului. Mi se pare o ruşine într-un fel. Îmi plăcea monarhia de modă veche.
De ce o ruşine? Pentru că fiecare om vrea să se simtă util sau să fie mai mult decât un om de paie. Orice om vrea să aibă un efect asupra lumii şi, dacă eşti rege sau regină, vrei să fii capabil să produci o schimbare în lume.
Deci e mai bine să fii o celebritate pentru că ai mai multă libertate decât un monarh? Păi, dacă eşti o celebritate care are un punct de vedere, atunci răspunsul e da.
Cunoşti vreun monarh? Nu-i cunosc. Nu sunt invitată la niciuna dintre petrecerile lor.
Statutul de celebritate te-a ajutat s-o înţelegi pe Wallis? Cred că da. Cred că e posibil să fi avut o mai bună înţelegere a lui Wallis, pe care alţi regizori nu ar fi avut-o, pentru că ştiu cum e să fii redus la un citat.
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/4lNg0cm69xU?rel=0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>