Vârsta medie la care copiii încep să petreacă timp online este de 9 ani. Iar vârsta la care minorii încep să acceseze Internetul descrie o tendință descrescătoare. 40% dintre copii spun că se întămplă foarte des sau destul de des să navigheze fără un anume scop, iar 31% au spus că au petrecut mai puțin timp cu familia sau făcând alte lucruri pentru școală. Îngrijorător este și faptul că 13% dintre ei au preferat să nu mănânce sau să nu doarmă, pentru a fi online. Acestea sunt numai câteva dintre concluziile studiului efectuat de Salvați Copiii cu privire la utilizarea Internetului pentru copii. Capcanele în care pot cădea copiii care utilizează Internetul fără a fi supravegheați sunt minciuna, duplicitatea, falsul vis-a-vis de identitatea persoanelor, incitarea la comportamente și conduite aventuroase pline de risc, pornografia de tip infantil, proliferarea excentrismului și exchibiționismului de tip videochat.
Peste 99% din respondenții studiului au declarat că au un profil pe o rețea socială, iar aproape jumătate dintre respondenți au afirmat că postează online informații personale precum fotografii, adresa la care locuiesc sau locurile unde merg. Un alt aspect îngrijorător este acela că 43% dintre respondenții studiului au văzut sau au primit mesaje cu conținut sexual în mediul virtual, iar jumătate dintre aceștia au văzut sau au primit mesaje cu caracter sexual zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână. Concluziile acestui studiu, dar și recomandările, au fost dezbătute în cadrul unei conferințe de presă, la care au participat, printre alții, Președintele Executiv al organizației, Gabriela Alexandru, și ministrul Educației, Ecaterina Andronescu.
Mulți părinți nu știu ce fac copiilor pe Internet
Sociologul Ciprian Grădinaru, cel care a coordonat studiul privind siguranța copiilor în mediul online, se arată îngrijorat cu privire la faptul că a cresut foarte mult utilizarea rețelelor sociale, comparativ cu ultimul studiu realizat în 2015. „Am ajuns să îi privim ca pe o excepție pe cei care nu au rețele sociale. Dacă înainte copiii navigau pe Internet de pe desktop – laptop, tabletă – acum majoritatea intră pe net de pe mobil, ceea ce implică lucruri relativ ciudate. În primul rând au acces tot timpul, iar în al doilea rând, nu pot fi controlați aproape deloc. Există programe de control parental, dar e un mit că ele vor funcționa, dintr-un simplu motiv: ele nu știu de ele. Dacă ne uităm la populația României, o bună parte din aceasta nu știe de existența acestora, sau ce fac copiii lor pe Internet sau să limiteze riscul, pentru că nici ei nu știu. Sunt mulți părinți care nu știu să folosească smartphone-ul. Ei ar trebui să fie informați cu privire la existența asupra riscului online. Mulți părinți consideră că decât să își știe copilul afară, în fața blocului, mai bine să îl știe în casă, navigând pe Internet. Granița aceasta între viața reală și cea virtuală, este foarte scăzută. Am avut cazuri în care copiii s-au întâlnit cu cineva de pe Internet, fără ca părinții să știe că se poate ajunge în această situație”, a declarat Ciprian Grădinaru.
Și jocurile online sunt periculoase
Pe lângă pericolul din rețelele sociale, Facebook, Instagram, WhatsApp, Snapchat sau Twitter, un altul vine și din jocurile online, deoarece acestea au chat și pot vorbi cu ceilalți jucători - fie că e vorba de alți copii sau adulți, iar mulți părinți nu știu acest lucru. „Un copil când acceptă să se întâlnească cu un adult de pe Internet, nu își pune problema dacă acela este un pedofil. Majoritatea nu își ridică această întrebare. Riscul acesta trebuie conștientizat. Copilul trebuie să știe că există posibilitatea să fie așa, iar copilul cu care vorbește el pe Internet e posibil să nu fie copil. Cei care au trimis o poză cu caracter sexual cuiva spun că au trimis această fotografie pentru că au avut încredere în persoana respectivă. Au avut încredere că acea persoană este un copil, iar poza va rămâne la el. O altă surpriză a acestui studiu a fost aceea de folosire a aplicației Tinder de către copiii de gimnaziu sau liceu. Chiar dacă o bună parte a părinților știe la ce folosește aplicația respectivă, sunt foarte mulți care habar nu au ce înseamnă”, explică pentru EVZ Ciprian Grădinaru.
Au crescut procentele copiilor hărțuiți pe net
Comparativ cu studiile din anii precedenți, specialiștii au observat că în acest studiu a crescut numărul privind utilizarea de rețele sociale, iar procentele în care copiii spun că au fost hărțuiți pe Internet sunt și ele în creștere ușoară, dar relativ constante. „În acest studiu am mai introdus ceva nou, și anume «starea de bine». Este posibil ca petrecerea timpului online în mod excesiv, să dăuneze acestei «stări de bine». Pe de altă parte, orice lucru în exces dăunează. Ne-a surprins numărul foarte mare, în special de băieți, care recunosc activități de sexting – adică trimiterea de mesaje cu caracter sexual, o poză sau un text. Există riscul ca numărul real să fie mult mai mare. Copiii care au trimis o poză cu caracter sexual cuiva, spun că au trimis această fotografie pentru că au avut încredere în persoana respectivă. Au avut încredere că acea persoană este un copil”, este de părere Ciprian Grădinaru.
Recomandări pentru părinți
Într-adevăr, nimeni nu poate contesta beneficiile Internetului, mai ales din punct de vedere educațional. Dar, în același timp, părinții trebuie să știe că Internetul nu mai este un loc atât de sigur. „Le-aș recomanda părinților, comunicare. Degeaba părintele știe că pe Internet copilul este expus, dacă nu vorbește cu acesta. Părintele ar trebui să se apropie de copil și să încerce nu să meargă către pedeapsă, ci către un comportament de colaborare. Dacă copilul evită total genul acesta de discuții cu părintele, indiferent cât îl informezi, nu se va ajunge nicăieri, se va rupe familia aceea. Părinții trebuie să petreacă timp cu copilul. Faptul că petrece seara cu acesta 20-30 de minute, nu este deloc în regulă. Iar astfel copiii se vor îndrepta spre online, spre mediul virtual, căutându-și afecțiune, înțelegere, compasiune. Majoritatea a spus în cadrul studiului că vorbește pe net cu străini sau cu prieteni, pentru că se plictisesc, pentru că familia oarecum îi neglijează”, declară pentru EVZ, sociologul Ciprian Grădinaru.
Cadrele didactice vor fi formate pentru îndrumarea copiilor privind Internetul
”Fără a subevalua impactul pozitiv al utilizării noilor tehnologii, sunt semne de îngrijorare atunci când un copil care petrece mult timp online începe să dezvolte o stare psiho-socială vulnerabilă. Având în vedere aceste aspecte, dar și oportunitățile de dezvoltare pe care mediul online le oferă, sunt esențiale informarea părinților și pregătirea cadrelor didactice, în vederea îndrumării copiilor în a folosi Internetul ca un instrument educațional util, păstrând un echilibru între timpul online și celelalte activități. În acest sens, Salvaţi Copiii a demarat deja un plan de lucru cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei Naţionale în scopul implementării unui curs acreditat pentru formarea cadrelor didactice pe această temă”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv al Organizației Salvaţi Copiii. „Dezvoltarea tehnologiei informației a creat o resursă educațională generoasă, ceea ce ne determină să centrăm sistemul educațional pe formarea personalității elevilor și studenților. A învăța copiii să gândească singuri, a le forma abilitatea de a selecta și interpreta informația, pentru a distinge între ceea ce este util și ceea ce nu este util, adaptarea la posibilele schimbări din activitatea profesională și asigurarea echilibrului emoțional pot fi obiectivele școlii de astăzi și de mâine”, a declarat Ecaterina Andronescu, ministrul Educației.
Soluții pentru limitarea accesului online
Atât Apple, cât și Google au pregătit în ultimele versiuni ale sistemelor lor de operare pentru telefoanele mobile, noi instrumente de natură să-i ajute pe oameni să petreacă cât mai puțin timp pe telefon. Se permite, astfel, părinților să să stabilească limite privind timpul pe care copiii le pot avea în fiecare zi. Prin aplicația Digital Wellbeing, Google vă permite să setați limite pentru orice aplicație, cu excepția Setări sau orice altă funcție a sistemului. Tot ce trebuie să faceți este să introduceți tabloul de bord și să atingeți o aplicație pentru a seta un cronometru. Odată ce limita este atinsă, pictograma aplicației se va transforma în tonuri de gri, iar dacă încercați să o atingeți, vă informează că timpul s-a terminat.
Apple permite, de asemenea, setarea de timp preferențial, dar sistemul este diferit. Pe pagina principală a ecranului va apărea o filă numită „Limită aplicații”. Atingeți-o și veți putea seta limite pentru categoriile de aplicații, cum ar fi creativitatea, divertisment-socializare sau jocuri. Dacă ați pus un cronometru de 60 de minute pe jocuri, de exemplu, nu se va putea să vă jucați pe telefon niciun joc după ce ați terminat. Există și o funcție numită „Downtime” care închide toate aplicațiile, cu excepția celor pe care alegeți să le păstrați disponibile, indiferent de metoda pe care o alegeți, când se atinge limita.
O soluție împotriva avansurilor făcute copiilor
O altă soluție pentru a proteja copiii în mediul online este oferit de AVTEST. Versiunea Kaspersky Safe Kids a fost mai eficientă în a proteja copiii de accesarea site-urilor periculoase, având un filtru superior, care blochează conținutul pentru adulți în șapte din 10 categorii de conținut, comparativ cu ceilalți competitori și cu instrumentele interne ale sistemelor de operare. Având în vedere că materialele explicite și adulți nu sunt limitate la cele evidente - pornografie sau site-uri de jocuri – Kaspersky Safe Kids poate să blocheze conținut care este deseori trecut cu vederea, cum ar fi schimbul ilegal de date și file sharing și site-uri unde apar arme și au un conținut violent. Testul a mai arătat că aplicația Kaspersky Safe Kids și versiunea pentru adulți blochează mai multe link-uri cu un conținut interzis și protejează copiii de un număr mai mare de amenințări de securitate. În plus, Kaspersky Safe Kids, versiunea pentru desktop, a fost singura soluție testată și certificată care protejează copiii împotriva fenomenului de online grooming – o problemă vitală pentru părinți, având în vedere că, potrivit unui studiu, un adult poate să facă avansuri unui copil în mediul online, în doar 45 de minute.
Prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi: „Cele mai mari capcane sunt pedofilia, violența, pornografia, cruzimea și falsul de identitate”
Psihologul criminalist, prof. Univ. Dr. Tudorel Butoi, a explicat, pentru EVZ, care sunt pericolele la care sunt expuși micuții atunci când au acces nelimitat la Internet, fără a exista un control sever asupra activității lor. „E adevărat că Internetul își are utilitatea lui. În ce privește spațiul virtual și utilizarea lui, vorbim despre o cucerire fantastică a omului. Informația circulă la un nivel de un click, ai acces instantaneu la date, ceea ce este foarte în regulă. La urma urmei, trăim în secolul vitezei și este normal să știm ce se întâmplă în timp real în jurul nostru. În egală măsură, însă, partea perversă a lumii virtuale oferă minciuna, duplicitatea, falsul vis-avis de identitatea persoanelor, de incitarea la comportamente și conduite aventuroase pline de risc, vis-a-vis de incitarea în zona pornografiei de tip infantil, în genere, a pornografiei, de proliferarea excentrismului și exchibiționismului de tip videochat.
Minorul, cel mai expus influenței negative
Ce fac toate aceste lucruri descrise mai sus? Dezvoltă în grupurile țintă de privitori aspecte precum pornografia, pedofilia, perversitatea, violența extremă, și, în general, incită sau hrănesc tendințele noastre hedoniste. Vorbim despre ușurința cu care se poate ajunge azi în zone infractogene, dacă nu ai cultura și capacitatea de a disocia ce e bine de ce e rău. Pericolul în ceea ce-l privește pe copilul de vârstă fragedă, care nu are încă mintea coaptă și nu este capabil, ca atare, să perceapă de unul singur ce este bine și ce este rău, este extrem de mare. Practic, minorul este mult mai expus decât adultul influenței negative pe care o poate exercita internetul”, a dezvăluit profesorul Butoi.
„Blocarea accesului este represiv”
Când vine vorba despre aplicațiile care sunt implementate și care pot obtura accesul copilului la anumite componente ale Internetului, psihologul criminalist este ferm: „Au caracter represiv. În sensul interdictiv. Mă-sa îi interzice prin aplicație să se ducă la chestiile astea, dar nu e problemă prea mare pentru copil. Pentru că se duce la Mihăiță, care este prietenul lui și intră de pe computerul, telefonul sau tableta acestuia. Cu alte cuvinte, din punctul meu de vedere, aceste aplicații nu rezolvă mare lucru. Mai degrabă aș fi de acord cu o pedeapsă fizică. „Ce faci, măh? Te-ai uitat la asta?”. Și îl iei de ciuf, de urechi... Chiar dacă cei din UE spun că așa și pe dincolo în ceea ce privește corecția fizică, ea trebuie păstrată în spațiul educativ. Pentru că altfel, lăsând în voia lui trand-ul „laissez-faire!” (n.red., termen din franceză cu traducerea literală „lăsaţi să facă!”), să-l lași pe copil de capul lui, nu e deloc indicat. Poate avea repercusiuni extrem de grave pe viitor în ceea ce privește traiectul comportamental al tânărului de peste câțiva ani care cu greu va mai putea fi corijat odată ce a luat-o pe panta asta”, a mai adăugat Tudorel Butoi.
„Mica corecție creează frâne!”
De altfel, suedezii au făcut, nu cu mult timp în urmă, studii foarte serioase, grevate pe aceste aspecte, ale unei libertăți prea mari acordate minorilor, prin care atrag atenția că abia acum culegem primele generații de psihopați, făcând referire la copiii care au fost scăpați de sub control și care au învățat de pe Internet lecția violenței, a pornografiei, a pedofiliei etc. La capătul opus, mica corecție crează frâne. „Teme-te!”. Acest fapt trebuie să existe până la o anumită vârstă, cam până pe la vreo 12 ani, ca frână interioară. Să fiu foarte clar înțeles: mica corecție nu înseamnă să-l bagi în spital. Cei care fac genul ăsta de lucruri, îi leagă cu lanțul de pat sau mai știu eu ce nenorociri, ăia nu sunt întregi la minte. Sunt cazuri psihopate. Nu. Mica corecție înseamnă să-l iei puțin de perciuni, să-l ameninți cu o atitudine serioasă și o voce fermă, „Măh, nu e bine ce faci!”. Este mult mai important să păstrezi priza cu copilul; să îl supraveghezi discret. Să stai în preajma lui, să comunici cu el. Și la școală, la fel. Să existe lecții în acest sens de natură să-l ajute să discearnă singur ce și cum e bine”, a mai punctat profesorul Butoi. (Emil Simionescu)