A fost cel mai mare interlop din România în anii 1980, dar Miliția și Securitatea au reușit să pună mâna pe el cu un adevărat plan, bine elaborat.
„Acţiunea Jiul 1980”, acesta a fost numele de cod al unei acţiuni de amploare, organizată de Inspectoratul General de Miliţie (I.G.M.) - Direcţia Judiciară, în anul 1980. Operaţiunea presupunea anihilarea unei reţele de infractori din rândul romilor craioveni, acuzaţi de fapte comise cu violenţă.
Un grup de ofiţeri din Direcţia Judiciară a Inspectoratului General de Miliţie, cărora li s-au alăturat şi alţi câţiva ofiţeri specializaţi în activităţi de investigaţii pe infracţiuni cu violenţă, desemnaţi din mai multe inspectorate ale ţării, în total, vreo douăzeci de ofiţeri, au lucrat “sub acoperire” pe raza judeţului Dolj.
Miliţia din judeţul Mehedinţi a trimis să participe la această acţiune, ca ofiţer specialist în infracţiuni cu violenţă, pe tânărul locotenent la acea vreme, Dumitru Tudor, de la Serviciul Judiciar, care avea circa cinci ani de experienţă. Mi-am făcut bagajul şi m-am prezentat la hotelul “Jiul”, astăzi, “Ramada”, din Craiova, unde aveam baza. Toată echipa a fost prezentată conducerii hotelului ca fiind un grup de ofiţeri din M.Ap.N, care veniseră în inspecţie la Fabrica de avioane de la Craiova. Aceasta a fost acoperirea noastră în toate cele şase luni în care am acţionat în Dolj”, povesteşte Dumitru Tudor.
În timpul anchetei, fuseseră prinşi zeci de romi, dar le scăpa printre degete tocmai “capul”, liderul lor, vestitul Soloholmes. La acea vreme, acesta era romul cel mai periculos din Craiova. Avea la activ zeci de tâlhării comise cu acte de cruzime, două omoruri, sute de furturi din locuinţe. Fusese arestat de ofiţerii din Craiova, dar evadase din arestul Miliţiei şi nu ştia nimeni unde se ascunde.
S-a convocat de urgenţă o şedinţă pentru a stabili cum să fie arestat Soloholmes, dar şi ce ofiţeri să participe la misiune. În cele din urmă s-a stabilit că ofiţerul de la Mehedinţi împreună cu Marian Stoica, un alt locotenent de la Judiciar să-l aresteze pe temutul rom.
„M-am retras cu colegul Stoica la mine în birou, să ne facem un plan de acţiune. Îi spun planul meu: luăm salvarea Inspectoratului, aveau în dotare o limuzină “Volga”, gri, fără însemnele miliţiei, ne îmbrăcăm în halate de medici, şi spunem că suntem o echipă de control de la minister, verificăm spitalul de la Podari. Ne-am luat pistoalele cu câte patru încărcătoare, fiecare, şi am plecat spre spital”, povesteşte Dumitru Tudor.
“I-am spus ce misiune avem, şi că, dacă ne împiedică sau se întâmplă ceva grav, pe el îl împuşcăm primul. Metoda a dat roade, pentru că bietul doctor, cât era el de mare şi corpolent, a sfeclit-o rău de tot, instantaneu. Am făcut împreună cu doctorul un plan: înainte de a pleca din birou, să dea ordin să fie toţi pacienţii închişi în saloanele lor, întrucât era un control de la minister, şi se vrea să fie văzuţi toţi bolnavii. Apoi, a chemat la el, asistenta şefă. I-am explicat şi ei ce misiune avem de făcut, şi directorul i-a spus să pregătească o doză dublă de Plegomazin, un somnifer extrem de puternic, pe care urma să i-l administreze lui Soloholmes în timpul vizitei”. După ce li s-a confirmat că bolnavii sunt în siguranţă şi nu pot ieşi din camerele lor fiind încuiaţi prin exterior, cei doi ofiţeri de miliţie au intrat în salonul lui Soloholmes. Erau vreo zece bolnavi în acel salon, în care era şi el internat. Directorul, conform planului, i-a prezentat ca fiind medici din minister, aflaţi în control. “Eu, cu ochiul după Soloholmes. Era în primul pat de la intrare, în stânga uşii. Când am plecat din Inspectorat, hotărâsem să nu riscăm nimic. La orice mişcare greşită a lui Soloholmes, îl împuşcăm mortal, pentru că omul avea deja două crime la activ, şi încă una pentru el, ar fi o nimica toată, pedeapsa fiind, practic, aceeaşi. Ce credeţi că făcea, Soloholmes? Stătea în fund pe pat, şi îşi curăţa un măr, cu un cuţit. Am crezut că îmi stă inima pe loc! Stoica a învineţit şi el. Numai la aşa ceva nu ne aşteptasem: să îl găsim cu un cuţit în mână! Doctorul, dându-şi seama de ce se poate întâmpla, a trecut în faţa noastră, i-a spus să se aşeze pe pat întrucât urmează să-i administreze doza de medicament. De jena doctorului, s-a supus, iar asistenta-şefă i-a făcut injecţia pregătită special, dinainte. Nu a schiţat nici un gest, n-a făcut niciun comentariu, nebănuind nimic”, povesteşte Dumitru Tudor.
“În Salvare, i-am pus cătuşe lui Soloholmes, la mâini şi l-am legat şi de picioare, să nu avem vreo surpriză pe drum. La circa cinci sute de metri de spital, ne-am întâlnit cu un grup numeros de romi, care fugeau către spital. Cineva îi alarmase. Nu au dat nici o atenţie Salvării, aşa că am trecut cu bine şi de acest hop. Am intrat în curtea Inspectoratului, am tras Salvarea în faţa arestului, am chemat doi gardieni, care l-au luat şi l-au dus în celulă. A rămas încătuşat. Abia după patru ore, s-a trezit”, îşi aminteşte fostul ofiţer de miliţie, conform Adevarul.