"Evenimentul zilei TV" iti da si in aceasta saptamana "Intalnire cu vedeta preferata".

De astazi si pana luni, 9 iulie (data postei), puteti trimite talonul de participare la concurs pe adresa OP 1 CP 10, Bucuresti, si participa la tragerea la sorti pentru o discutie fata in fata cu Maria Dinulescu. Talonul poate fi gasit in editia de vineri, 6 iulie, a ghidului TV. 

„Actorii romani sunt manipulati”

La 26 de ani de la interpretarea fetitei nazdravane din „Maria, Mirabela”, Medeea Marinescu vorbeste despre marele succes din Franta, cu filmul „Je vous trouve tres beau”.

EVZ TV: Te-a surprins succesul urias de care s-a bucurat filmul „Je vous trouve tres beau”? Medeea Marinescu: Nu m-am asteptat sa aiba un succes atat de mare! Din pacate, aici pare ca supralicitez eu o situatie, din cauza ca in Romania filmul, sa recunoastem, nu a avut succes.

De ce crezi ca nu a avut si in Romania?   In primul rand, nu a beneficiat de o promotie buna. Sigur ca distribuitorul si-a motivat lipsa investitiei in promotie pornind de la ideea ca spectatorul de mall e consumator de productii americane. Filmul a avut 420 de copii in Franta, in timp ce in Romania a beneficiat doar de doua. Rula in doua sali de cinematograf, de la orele 13.00 si 15.00, interval in care spectatorii sunt foarte putini. E adevarat ca la Festivalul Filmului Francez sala a fost plina, dar e vorba de un public avizat, consumator de film francofon.

Ce diferente frapante sunt intre cum se face film in Franta si cum se face aici? Diferenta consta in atitudinea fata de actor. Din clipa in care semnezi un contract, acesta e cat se poate de serios. Sunt prevazute clar, amanuntit, conditiile in care se vor face filmarile, precum si beneficiile actorului. La noi, contractele sunt facute generic. 

Nu stiu actorii sa se vanda in Romania? Din pacate, nu stiu, sunt manipulati. Exista falsi agenti, falsi impresari care iti prezinta ceva, in timp ce realitatea e cu totul alta. Iar actorii romani, pentru care institutia impresarului a devenit foarte necesara, sunt inca victimele imposturii.

In acest moment esti implicata intr-un proiect? Proiecte exista, si din Romania am primit propuneri, dar nu am semnat inca nimic. Sunt reprezentata de un impresar francez si am primit scenarii din Franta. Din pacate, lucrurile au si acolo o anumita durata, se petrec in etape. Un proiect se poate amana din lipsa de bani, tot din lipsa de bani poate fi si anulat. Cinematografia franceza functioneaza in mare parte precum cea romaneasca, in sensul ca o parte din bani provin de la CNC sau de la televiziuni, iar cealalta din sistemul privat. Dar acolo lucrurile chiar functioneaza.

Ce iti doresti foarte mult pentru viitorul apropiat? Sa fiu sanatoasa,  sa am de lucru si nu orice..Spun asta pentru ca am ajuns sa dau dreptate fostului meu profesor, Florin Zamfirescu care spunea ca „un actor se defineste si prin optiunile pe care le face”. Si, sigur, au fost perioade in care am acceptat tot ce mi se oferea.

Ai lucrat si in televiziune, in zona divertismentului... Am jucat in primul sitcom de comedie romanesc, „Clanul Popestilor”, am avut tot felul de aparitii in divertisment.

Regreti? Nu regret, dar astazi as opta cu mai multa atentie.

N-ai juca in telenovele? M-as uita la scenariu, la restul distributiei, la regizor si m-as gandi bine inainte sa dau un raspuns.

Cum ti-l amintesti pe Gopo, regizorul filmului care te-a facut celebra? Sunt 26 de ani de cand am facut filmul acesta si ma bucur ca a ramas in memoria oamenilor. A fost primul meu rol important, mai fusese cel din „Iarna bobocilor”. Am ajuns in distributie and probe cu inca 400 de copii, dar avantajul meu a fost ca am crescut pe platourile de filmare, parintii mei lucrand in domeniu.

A venit la mine un domn care se numea Gopo, m-a pus sa improvizez ceva, vorbind pe limba mea. M-a „adoptat” din primul moment. Actrita fiind si avand constiinta profesiei mele, mi se face dor de Gopo, de omul care stia sa se joace, care stia sa comunice cu cei mici, un om de o delicatete rara. Mi se face dor de regizorul care a fost in stare sa creeze personaje care au ramas zeci de ani in memoria publicului: Omuletul lui Gopo, Harap-Alb, Maria, Mirabela, Oachi.

Dintre filmele pe care le-ai vazut mai recent, ce ne-ai recomanda? „Hartia va fi albastra”, „A fost sau n-a fost?”, iar lista ramane deschisa pentru filme bune care nu imi vin chiar acum in minte. As mai recomanda productii  pe care am avut ocazia sa le vad in Belgia, la „Festivalul filmului international de dragoste”: un film australian exceptional, „2H37”, unul german, „Emmas Gluck” („Prietenii Emmei”), si o productie spaniola emotionanta, „Azuloscurocasinegro”.