La sfârșitul romanului său „Îngerul”, Sandrone Dazieri mulțumește, așa cum se obișnuiește, unor persoane care l-au ajutat la realizarea acestei cărți: editorului, agentului literar, soției. În ultima frază le este recunoscător și cititorilor, pentru călătoria făcută împreună cu aceștia.
Într-adevăr, „Îngerul” e o minunată și palpitantă călătorie pe aripile ficțiunii, una dintre cele mai captivante scrise în zilele noastre.
Autorul ne poartă prin diverse țări – Italia, Rusia, Grecia, Germania –, dar nu e interesat neapărat de pitorescul locurilor unde se desfășoară acțiunea. În decoruri pe care turiștii le străbat cu încântare, el ne face martori la întâmplări nebuloase ale istoriei contemporane.
În „Îngerul” îi reîntâlnim pe cei doi eroi fascinanți din „Ucide-l pe Tată” (roman apă- rut tot la Crime Scene Press): polițista Colomba Caselli, încă nerefăcută după trauma provocată de o anchetă a sa, și pe straniul Dante Torre, nici el pe deplin vindecat după ce a trăit sechestrat mai mulți ani, fără ca nimeni să afle de ce-a fost răpit și ținut prizonier.
De data asta, aceste personaje imposibil de uitat urmăresc o asasină care colindă prin Europa și, în aparență, omoară la întâmplare. Și oameni obișnuiți, și figuri proeminente din înalta societate. De-abia după multe tentative de a-i curma asasinatele, Colomba și Dante își dau seama ce ascunde urzeala țesută cu dibăcie de femeia dornică să se răzbune pe cei care i-au răpit copilăria și au traumatizat-o pe viață. Iar cheia enigmei se află întrun centru misterios înființat în URSS, în perioada Războiului Rece, pentru a crea indivizi care să poată fi ținuți sub control și să asculte, să execute orbește ordine criminale.
Eu, unul, de-abia aștept continuarea romanului „Îngerul”. Cu siguranță, Colomba și Dante mai au multe de pătimit înainte de a-și găsi liniștea. Iar noi ar trebui să le ținem pumnii ca să scape cu bine din orice încercare, salvânduse și pe ei, și pe alții.