Aşadar, Damiens e dat în seama acestuia, care, nădăjduind că-i va smulge mărturisiri preţioase, porunci să fie aşezat în faţa unui jăratec imens, înţepenindu-i-se gleznele în cleşti înroşite în foc.
Această primă încercare nu dădu nici un rezultat; fu transportat la închisoare unde procurorul-supleant îl supuse unui alt interogatoriu.
După două zile dela crimă, Damiens scrise regelui. Scrisoarea aceasta aparţine istoriei. Iată câteva extrase:
„Sire, sunt adânc mâhnit că am avut nenorocirea să mă apropii de Majestatea Voastră; dar dacă nu veţi asculta de păsul poporului, mai curând decât și-ar închipui oricine, Majestatea Voastră, Augustul fiu și alte câteva persoane appropriate vor pieri.
Și va fi dureros ca un prinț atât de bun, cu toată deosebita atenţie ce-o poartă corpului eclesiastic — căruia îi acordă toată încrederea — să nu fie s igu r de viaţa sa!...
Iar dacă M. Voastră nu binevoeşte să se îndure de acest popor, redându-I dreptul să-și oficieze vehicle rituri religioase la îngroparea morților, repet că viața Voastră nu mai e în siguranță.
Arhiepiscopul Parisului este cauza tuturor acestor tulburări, deoarece refuză să dea preoților vechea deslegare”.
În noaptea de 17 spre 18 avu loc transferarea lui Damiens de la Versailles la Conciergerie.
Ca să-l împiedice de a-şi sdrobi capul de pereţi, supraveghetorii l-au aşezat într’un hamac, care-i servia şi de pat!
Un hamac! Iată-i descrierea sumară :
Recomandările noastre
