Sursa: EVZ Ceea ce am constatat, fără uimire, dar cu resemnare, la nivel mondial dar și în țară, este modul diferit în care se abordează ajutorul social în prezent. Am fost crescut și educat cu ideea că nu trebuie să ajuți pe cineva dându-i pește, ci dăruindu-i o undiță și învățându-l să pescuiască. Adică oferind învățătură, calificare și ajutor profesional, nu bani. Cel ajutat devenea un om liber, pe picioarele lui, care își câștiga singur existența, un profesionist integrat în societate, plătitor de taxe și impozite.
De câtva timp, nu aș putea spune de când, politica s-a schimbat cu 180 de grade. Se dau bani, nu mulți, dar suficienți. Nu se mai face nimic pentru acei dezmoșteniți de soartă, nimeni nu vrea să-i vadă liberi și independenți economic, acum sunt doar niște prizonieri, doar un bazin de votanți. Li se dau bani, și gata! Îi văd cum stau la coadă la Poștă ca să-și primească ”banii de la guvern”. Nu sunt bani de la guvern, sunt din buzunarele noastre, de la cei care avem undițe și am fost crescuți să ne facem singuri undițe!
Nu, nu au carduri, nici nu le-ar putea folosi. Cel mai apropiat magazin unde se poate plăti cu cardul este la șapte kilometri iar cel mai apropiat bancomat este la zece kilometri. Nu știu cum au rezolvat problemele în India, poate doar se laudă, dar este evident că în România mai este cale lungă... Până la urmă cred că românii sunt mai deștepți, nu doresc dictatura informatică din India, cu ”urmărirea procedurilor fiscale și a tranzacțiilor între cetățeni” un procedeu scos direct din Orwell.
Am văzut pe Netflix o comedioară, un remake după capodopera lui Mel Brooks, ”Istoria Lumii”. Filmul se numește ”Viața lui Brian” nu vi-l recomand decât dacă nu aveți ce să mai faceți altceva. Dar mi-a plăcut, moderat, ”The Dig”, bine făcut, bine jucat. O să vă recomand o carte, dar este numai pentru cunoscători. ”Școala de solomonie” un volum de 608 pagini semnat de Antoaneta Olteanu. Exemplarul din fața mea a văzut lumina tiparului la Editura Paideia, în anul 1999. Repet, numai pentru pro, profanii se pot rătăci și se pot pierde în lumea istoriei magiei. Adică, să nu înțeleagă nimic, să se plictisească...
Dar, nu trebuie să fiți academicieni ca să realizați un adevăr absolut: mâine este o altă zi!
Recomandările noastre
