Plutăritul pe râul Mureş a fost dat uitări. Pentru a readuce la viaţă atmosfera de pe timpul romanilor, un grup de tineri au plecat ieri, cu pluta, pe Mureş
Expediția albaiulienilor va ține trei zile, de vineri până duminică. Aceștia plănuiesc să ajungă cu ajutorul unei plute, făcute chiar de ei, până la Deva. Şi-au dotat pluta cu umbrele care să-i protejeze de soare, și-au luat proviziile și au pornit „la drum” vineri dimineața. Albaiulienii vor înnopta cu cortul acolo unde îi va prinde noaptea, informează colegii de la site-ul alba24.ro.
Obicei pierdut de aproape două secole
Secole întregi Mureşul a fost sinonim cu meseria de plutaş. Erau vremurile în care plutele erau cele mai rapide mijloace de transport a încărcăturilor mari cu sare, lemn, grâne, iar râurile erau adevărate fluvii. Cu alte cuvinte, navigarea pe apele curgătoare era adevăratul motor al economiei. La cârmă erau plutaşii, cei căliţi de ape învolburate, stânci îndărătnice, friguri şi vânturi ce stăpânesc apele în zori, dar şi căldura din lunile de vară. Li se spunea simplu: „mureşeni“. Numele lor s-a pierdut în negura vremurilor, imediat ce mărfurile au început să fie transportate pe calea ferată, or cu maşinile.
În secolul XIV pe Mureş existau porturi
Un plutărit intens exista încă din perioada romană în anticul Apulum (Alba Iulia), pe locul actualului cartier Partoş, aparţinător municipiului. De aici, se presupune că se transportau pe Mureş până la Tisa şi Dunăre mărfuri precum: sare, lemn, grâne. În anii 1300 şi 1331 sunt amintite navele, vămile şi porturile de pe moşia Oarda a Episcopiei din Alba Iulia. Atestarea acestora înainte de constituirea Principatului Transilvaniei ne spune că vorbim despre o ocupaţie moştenită şi practicată de populaţia românească încă din perioada daco-romană.