Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare, joi, cu privire la demersul Completului de 5 judecători legat de sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în dosarul lui Darius Vâlcov. Sesizarea are patru întrebări pentru magistrații europeni, cărora ICCJ le solicită, în sesență, interpretarea ultimei decizie a Curții Constituționale privind completurile specializate, în raport cu normele de drept ale Uniunii Europene.

UPDATE - Înalta Curte de Casație și Justiție a decis  sesizarea CJUE. Iată sentința de azi:

„În majoritate Dispune sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare. [N.R. - Intrebările 1,2,3 şi 4 detaliate la finalul articolului]. Dispune suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea cererii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Cu recurs în 72 de ore de la pronunţare pe dispoziţia de suspendare a judecăţii. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 octombrie 2019. Cu opinie separată în sensul respingerii sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”

La termenul de joi, avocații din dosarul lui Darius Vâlcov s-au opus sesizării CJUE.

„Atribuțiile CCR sunt stabilite prin Constituție. Prevederile stabilesc și că CCR poate constata o stare de fapt existentă. Stabilirea nevoii de rejudecare reprezintă o completare a constatării situației de fapt și nu o ingerință. Faptul că CCR a stabilit în paragrafele motivării că dosarele trebuie casate și rejudecate de alte completuri e o consecință logică a ceea ce s-a constatat fără echivoc. Scopul adresării unei întrebări nu se găsește în cauza noastră”, a declarat unul dintre avocați, cel care îl reprezintă pe inculpatul Constantin Tomescu.

Apărătorul inculpatului Minel Prina, fost primar din Slatina, a argumentat că decizia CCR a reglementat un conflict între două autorități publice.

„Acesta (n.r. – conflictul) a avut ca fundament aplicarea sau nu a articolului privind completurile specializate. Astfel ICCJ a refuzat să folosească acest articol iar puterea legiuitoare a spus că el trebuie folosit. CCR a tranșat această situație discrepantă. Curtea poate impune interpretarea unui text de lege potrivit atribuțiilor sale statuate în Constituție. Acum se vrea să se întrebe dacă CCR are rolul deja amintit ca existent în Constituție. Chiar dacă e un organ din afara puterii judecătorești deciziile acestei instanțe sunt obligatorii și au putere de lege”, a spus avocatul.

Procurorul de ședință al DNA a pledat pentru admiterea cererii, argumentând că este necesară pronunțarea unei hotărâri care să lămurească cele patru chestiuni de drept din sesizare.

„În judecata în apel, intervenind motivarea CCR, rezultă că invocarea acestor norme este necesară pentru dezlegarea procesului. Se pune problema dacă decizia CCR (…) îndeplinește cerințele garantării independenței instanțelor și a magistraților, așa cum prevede Tratatul Uniunii Europene, (…) sau daca (decizia CCR – n.r.) nu reprezintă de fapt o ingerință în actul de justiție. Nerespectarea acestor decizii CCR constituie abatere, de aceea instanță supremă în mod corect întreabă CJUE dacă poate fi folosit dreptul comunitar existent față de indicațiile acestui organism”, a spus procurorul DNA.

Cele 4 întrebări pentru CJUE

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) vrea să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru a interpreta ultima decizie a Curții Constituționale privind completurile specializate. Decizia a fost luată din oficiu în instanță în dosarul lui Darius Vâlcov.

Un complet de 5 judecători de la ICCJ care a luat în discuție, marți, dosarul lui Darius Vâlcov – cel în care acesta a fost condamnat pe fond la 8 ani de închisoare cu executare – a anunțat că, în majoritate, Curtea a deciz să pună în discuția părților sesizarea CJUE.

Obiectul sesizării constă într-un set de întrebări pentru magistrații europeni, legate, în esență, de faptul că decizia CCR nr. 417/2019 ar intra în contradicție cu mai multe prevederi din legislația UE și din tratatele pe care România le-a semnat la aderare.

Iată cele patru întrebări pe care ICCJ vrea să le adreseze CJUE:

1. Art. 19 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, art.325 alin. (I) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, art.58 alin.(3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, art.4 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unei decizii de către un organ exterior puterii judecătoreşti, Curtea Constituţională a României, care sa soluţioneze o excepţie procesuală care ar viza o eventuală nelegală compunere a completurilor de judecată, în raport de principiul specializării judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (neprevăzut de Constituţia României) şi să oblige o instanţă de judecată să trimită cauzele, aflate în calea de atac a apelului (devolutivă), spre rejudecare, în primul ciclu procesual la aceeaşi instanţă?
2. Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 47 alin. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun constatării de către un organ exterior puterii judecătoreşti a nelegalei compuneri a completurilor de judecată din cadrul unei secţii a instanţei supreme (completuri compuse din judecători în funcţie, care la momentul promovării îndeplineau inclusiv condiţia specializării solicitată pentru a promova la secţia penală a instanţei supreme)?
3. Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii trebuie interpretată în sensul că permite instanţei naţionale să înlăture aplicarea unei decizii a instanţei de contencios constituţional, care interpretează o normă inferioară Constituţiei, de organizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inclusă în legea internă privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, normă interpretată în mod constant în acelaşi sens, de o instanţă de judecată timp de 16 ani?
4. Conform articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiul liberului acces la justiţie include specializarea judecătorilor şi înfiinţarea unor completuri specializate la o instanţă supremă?