Plecat dintre noi după o lungă și grea suferință, generalul Iulian Vlad lasă în urma sa un destin complex și amintirea unei personalități care – fără putință de tăgadă – a marcat semnificativ istoria recentă a României, patria pe care a iubit-o mai presus de sine și căreia i-a închinat întreaga viață și carieră.

Devotamentul față de români și dragostea de adevăr l-au determinat să se pună în slujba neamului său și să servească sub drapelul național timp de aproape patru decenii. În întreaga sa carieră închinată securității naționale, și-a îndeplinit exemplar îndatoririle și misiunile de apărare a ființei și valorilor naționale.

Absolvent al liceului „Gheorghe Chițu” din Craiova, Iulian Vlad s-a pregătit să devină învățător, fiind remarcat pentru rezultatele sale și îndrumat să activeze în Uniunea Asociațiilor Elevilor din România, Organizația Tineretului Sătesc, apoi în Uniunea Tineretului Muncitoresc.

Din anul 1951 și până la data de 05 ianuarie 1990 a fost militar activ, parcurgând treptele ierarhiei militare și profesionale până la gradul de general colonel și funcția de ministru secretar de stat în Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului.

Timp de douăzeci și cinci de ani a activat în domeniul învățământului militar din Ministerul de Interne, iar ca șef al Direcției Învățământ a pus bazele mai multor instituții de formare și specializare a personalului din toate profilele de activitate.Tot lui Iulian Vlad i se datorează unificarea și transformarea școlilor de ofițeri în instituții de învățământ superior, precum și instituirea unor concepte românesti de pregătire a personalului, în perioada în care influențele externe ale anilor '950 erau predominante în domeniu.

Din anul 1977 a făcut parte din conducerea Ministerului de Interne ca secretar de stat, adjunct al ministrului, ministru secretar de stat și șef al Departamentului Securității Statului (membru al Guvernului). Sub coordonarea sa au fost puse bazele sistemului național de apărare antiteroristă și au fost efectuate reforme ale principalelor profile ale activității informative. Timp de peste un deceniu a fost mandatat să pregătească vizitele oficiale în străinătate ale Președintelui României, calitate în care a fost apreciat de numeroase personalități pentru modul în care a promovat și apărat interesele țării.

În cei treisprezece ani în care a avut funcții de răspundere în conducerea Ministerului de Interne și a Securității Statului, a îndeplinit misiuni care au condus la importante deschideri către servicii similare din Europa occidentală și din Orientul Mijlociu. A avut, totodată, merite deosebite în dezvoltarea relațiilor cu Ministerul Securității Externe al Chinei, în contextul în care atât România cât și China aveau departamente speciale de apărare față de serviciile sovietice.

În complexele împrejurări ale schimbării de regim din decembrie 1989, ca șef al Departamentului Securității Statului și, în această calitate, deținător al unui mare volum de informații despre intențiile și acțiunile potrivnice României ale multor forțe externe, generalul Iulian N. Vlad a găsit puterea de a lua decizii de mare risc personal, dar care au contribuit decisiv la apărarea suveranității și ființei naționale.

În calitatea sa de ministru secretar de stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului, generalul colonel Iulian Vlad a dispus, în acele  momente tulburi, interzicerea uzului de armă de către efectivele Departamentului Securității Statului, securizarea și sigilarea armamentului și muniției și a interzis orice fel de intervenție sau prezență a Securității în mișcările de stradă. De asemenea, a refuzat categoric, împreună cu generalul Ștefan Gușă, confirmarea cererii de ajutor militar adresată de factorul politic din România Comandamentului Militar Unificat al Tratatului de la Varșovia.

Prin deciziile și faptele sale – pentru care avea să sufere consecințe concretizate în abuzuri judiciare și o nejustificată perioadă de detenție – generalul Iulian Vlad a dejucat provocările și diversiunile prin care se urmărea declanșarea unui conflict violent între Armată și Securitate, văzut de adversarii României ca principal factor declanșator al unui război civil ce ar fi deschis calea intervenției externe și implicit a dezmembrării teritoriale a țării.

Și în ultima parte a vieții și activității, generalul Iulian Vlad s-a aflat, ca întotdeauna, aproape de camarazii săi din serviciile românești de informații, fiind o prezență activă ca Președinte de Onoare al Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul Român de Informații și aducându-și o consistentă contribuție în cadrul colectivului redacțional al revistei „Vitralii – Lumini și umbre”.

„Eu am jurat credință poporului român și patriei mele!”, avea să afirme generalul Iulian Vlad într-una din rarele și discretele sale apariții publice. Mai devreme sau mai târziu poporul și patria, dar mai ales istoria îi vor consacra, fără îndoială, locul meritat pentru faptele și sacrificiile sale.

Odihnească-se în pace!

Comitetul executiv al  Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul Român de Informații