Tudor Teodorescu-Braniște (foto), născut pe12 aprilie 1899 la Pitești și mort la 23 martie 1969 în București, jurnalist și romancier, publica, în iarna lui 1932, următoarea poveste despre cum mergeau lucrurile în Parlamentul României:
Ici, banca ministerială, care nu este ocupată decât în zilele de „şedinţă agitată”. În mod obicinuit, un singur ministru - rare ori sprijinit de un subsecretar de stat - urmăreşte discursul deputatului înscris la cuvânt.
Dincoace tribuna prezidenţială, secretarii, funcţionarii etc. Iar sub această tribună, masa stenografilor, cari ies pe rând din cuşca lor, ca nişte cârtiţe neostenite.
În faţa tribunei prezidenţiale, scaunele deputaţilor. Dacă e şedinţă mare, nu vezi un loc liber: vin şi senatorii, cari abandonează cu ingratitudine liniştea „maturului corp” ca să asculte un discurs de mare linie polemică şi ca să-şi aducă aminte de vremea când erau deputaţi, când întrerupeau în fiece clipă pe orator şi când strigau cu elan, după împrejurare:
„Jos” sau „bravo”.
Vin şi şefii de cabinet - şi, vai, Doamne! sunt din ce în ce mai mulți - la şedinţele mari ale Camerei. Băeţi tineri, vin să înveţe cum să se comporte, in ziua în care vor fi deputaţi.
Fiindcă în fiecare deputat doarme un fost şef de cabinet; în fiecare senator - un fost deputat; în fiecare ministru - un senator de drept...
Dar oricât de interesante vi se par dv. marile desbateri, aşa cum le vedeţi în incintă, să ştiţi că nu aceasta este adevărata Cameră.
Ceeace puteţi observa dv. din tribuna publică este numai aparenţa. Realitatea e aiurea.
E în culisele Camerei, acolo unde nu aveţi dreptul să răsbateţi. Fiindcă biletul, pe care l-aţi obţinut dela un prieten deputat, sau dela un prieten care e prieten cu un deputat, micul cartonaş dreptunghiular - care azi e verde şi mâine roz, pentru un control mai uşor, - nu vă dă dreptul să pătrundeți în culisele Camerei.
Importanța bufetului
Jur-împrejurul incintei, un culoar circular. Covor verde ca şi în incintă.
Verde, după cum spunea un parlamentar odată:
- „Atât de verde, încât mă mir cum unora dintre colegii mei nu le vine pofta să pască...”.
Pe acest culoar, canapele comode în care - dacă faci imprudenţa să te aşezi - te prinde pe dată somnul. Un tânăr subsecretar de stat, observând fenomenul, spunea :
- „Sunt aduse, cu siguranţă, dela Senat...”.
Aci se plimbă deputatul liberal cu cel ţărănist, braţ la braţ, dupăce - în incintă - s’au acuzat reciproc de hoţie, în admiraţia dv., acelor din tribuna publică.
Ceeace vă spun, nu este o exagerare. Toate marile dueluri oratorice ce sfârşesc cu o limonadă la bufet, cum toate duelurile cu pistolul se termină cu un pahar cu lapte Ia Flora.
„Adversarii nu s’au împăcat pe teren”. Asta înseamnă că s’au împăcat la Flora.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric