Dacă nu aş merge la serviciu cu metroul, nu aş avea prea mult timp să citesc. Aşa, timp de aproape o oră dus, o oră întors, mă instalez confortabil pe scaun, îmi deschid tacticos cartea şi mă pierd în altă lume.
Tocmai am terminat "Oraşul şi câinii" a lui Llosa şi nu ştiu de ce să mă apuc. Îmi caut cartea potrivită, care să mă inspire de la primele rânduri. Într-un fel, ştiu că de fapt ea mă va atrage să o descopăr, aşa că mai aştept. Cum spune Alina, "fiecare carte trebuie să îşi găsească perechea potrivită".
Robert a ajuns pe insula lui Robinson Crusoe
Pe Alina am cunoscut-o la metrou, în timp ce dăruia cărţi călătorilor. Nu se oprea oriunde. "Ideea e să găseşti perechea potrivită pentru fiecare carte", mi-a explicat, cu aerul cuiva care deţine o baghetă magică care descoperă comori. Merg alături de ea prin metrou şi căutăm împreună un cititor pentru "Robinson Crusoe".
Ne-a promis că după ce o termină de citit, o să o dea şi prietenilor, pentru că acesta e şi scopul "Lecturilor ubane", să transmită bucuria lecturii cât mai multor oameni. Alina e unul dintre sutele de tineri implicaţi în acest proiect, dezvoltat de Civika. Ca şi ea, toţi împart cărţi oamenilor, în spaţii unde timpului i se poate da o valoare. Sursa foto: Stelian Pavalache
Când cititul se învaţă în închisoare
"Când vine vorba de cărţi, oamenii sunt fie foarte reci, fie foarte calzi. Primii sunt intimidaţi şi asta îi face să fie neîncrezători, iar ceilalţi sunt oameni care te îmbrăţişează şi parcă ar vrea să îţi ofere ceva în schimb", explică Alina primul contact cu cei pe care îi abordează.
Acum se simte deja mai în largul ei. Prima oară a fost mai greu, pentru că întâmpina ostilitatea unora, care credeau că vrei să le ceri ceva. Acum, deja mulţi au auzit de proiect şi aşteaptă să li se întâmple şi lor, să fie găsiţi de cartea potrivită, îmi spune Alina. Cum s-a întâmplat şi data trecută. Stătea pe scaun în metrou, cu o carte poliţistă în mână. Nu era multă lume, dar lângă ea era aşezată o femeie de vreo 30 de ani, să-i zicem Ana, care trăgea cu ochiul la ce citea. Au intrat în vorbă şi Ana i-a spus povestea ei: a învăţat să scrie şi citească de plictiseala, în puşcărie, unde a stat doi ani pentru furt. Dacă n-ar fi ajuns acolo, n-ar fi ştiut niciodată să citească. Acum, cartea poliţistă e în mâinile ei, parcursă filă cu filă într-un apartament din Bucureşti, departe de răceala pereţilor din închisoare.
"Mă gândesc unde ajung toate aceste cărţi, parcă aş vrea să fac o hartă a lor, să le recompun traseul", îmi spune Alina, recompunând trasee imaginare. În timp ce o ascult, mă gândesc că mă bucur că ne-am întâlnit. Datorită ei, am simţit bucuria de a dărui o carte şi de a-i găsi cititorul potrivit. Poate Robert va căuta de-acum să descopere tot mai multe poveşti şi aventuri.
Oricine poate dona sau dărui o carte. Detalii pot fi găsite pe www.oraşulciteşte.ro. Până acum, prin proiectul "Lecturi urbane", peste 10.000 de cărţi au fost împărţite, mulţumită celor peste 1.000 de voluntari mobilizaţi în 25 de oraşe. Următoarea destinaţie este Oradea, pe 12 noiembrie, iar în Bucureşti cărţile îşi vor căuta perechea pe 23 noiembrie.