„În 1995, dacă treceam de Egipt, jucam finala!“

ISTORIE. EVZ recompune povestea ultimului Mondial de handbal la care a luat parte naţionala de băieţi a României. Tricolorii au învins Franţa, viitoarea campioană.

Handbalul, singurul sport de echipă care ne-a reprezentat anul trecut la Jocurile Olimpice de la Beijing, se pregăteşte să revină din nou în prim-plan, odată cu participarea naţionalei masculine la Campionatul Mondial din Croaţia, între 16 ianuarie şi 1 februarie. Obiş- nuiţi ca performanţele să fie obţinute doar de reprezentativa feminină, românii uitaseră cum arată mingea cea mică în mâinile băieţilor.   Ultima calificare reuşită de ei la Cupa Mondială s-a pierdut în timp, datând din 1995, când Islanda a găzduit turneul final la care tricolorii au terminat pe locul zece. De-atunci, România, învăţată cu rezultate măreţe (de patru ori câştigătoare a titlului suprem), obosise să tot aştepte o calificare, reuşită însă, după multe cazne, în 2008. EVZ a reconstituit povestea ultimei competiţii mondiale la care am luat parte. Au jucat într-un echipament împrumutat Traseul tricolorilor la ediţia din 1995 a Mondialelor a fost plin de peripeţii şi de capcane încă de la început. Vedeta Robert Licu nu uită impactul pe care l-a avut primul joc din faza grupelor asupra echipei. „Am ajuns noaptea în Islanda. Am reuşit să adormim pe la ora 2.00, după un drum în care făcusem o escală de opt ore în Londra, iar la amiază, în aceeaşi zi, am debutat la Mondiale, contra Germaniei! Am rezistat o repriză, dar după pauză am căzut fizic şi am pierdut.   A fost o gafă organizatorică, dar aşa erau vremurile atunci. Eram şi noi la fel de bulversaţi precum era economia ţării la acea vreme“, îşi aminteşte actualul federal. Pe atunci, Licu făcea furori în Germania, la Magdeburg. N-a fost singura bătaie de cap ivită de dincolo de sala de joc. Titel Răduţă, în prezent antrenor la o echipă din Piteşti nou-promovată în prima ligă, îşi aminteşte. „Ni s-a rătăcit echipamentul. Nu aveam genunchiere, glezniere... Am jucat cu nişte «adidaşi» primiţi de la federaţia internaţională. Nu se potriveau numerele, dar am jucat aşa...“. „Toţi au izbucnit în plâns“ În faza grupelor a urmat un moment magic trăit de ai noştri: victoria cu Franţa, cea care avea să câştige turneul. „Franţa era sub România la acel moment“, susţine Ion Mocanu, căpitanul de-atunci al echipei şi medaliat cu „bronz“ la Mondialele din 1990. A urmat momentul care a pus stavilă în calea tricolorilor: partida cu Egipt. Eşec ruşinos cu „faraonii“ „Pe egipteni, înainte de plecarea la Mondiale, i-am bătut rău de tot. Am măturat sala cu ei, într-un amical la Bucureş ti şi la Trofeul Carpaţi. La Mondiale ne-au surprins şi ne-au bătut. Dacă nu pierdeam cu Egipt, ajungeam în finală. Ţin minte că în faza următoare urma să întâlnim Croaţia.

Jucătorii acestei echipe au fost în tribună la meciul nostru cu Egipt, iar după ce am fost eliminaţi au început să ţopăie de bucurie că au scăpat de noi! După meciul cu Egipt, jucătorii au izbucnit în plâns. Toţi plângeau! Unii îşi arătau supărarea, iar alţii s-au interiorizat. Am fost multă vreme supăraţi. Nu mai ieşeam nici la masă de necaz!“ Un alt om de bază, Titel Răduţă, povesteşte umilinţa trăită în faţa Egiptului, selecţionată pe care am întâlnit-o în „optimi“, după ce am terminat grupa pe locul doi, după Germania, dar înaintea Franţei. „Adversarii erau pregătiţi de un antrenor neamţ, care ne-a pregătit o surpriză. Egiptenii ne-au surprins cu o apărare extrem de avansată, dusă până aproape de jumă tatea terenului, ceea ce ne-a împiedicat să combinăm.

Orice duel unu la unu era câştigat de ei şi transformat în gol. Unul dintre egipteni ne-a înscris 16 goluri. I-au intrat toate execuţiile: cu bara, printre picioarele portarilor... Ce mai, a fost un coşmar! Un eşec ruşinos.“ Şi de obiectivul României, clasarea între primele cinci formaţii (care atrăgea implicit calificarea la următoarele Europene), s-a ales praful. Echipa a fost condusă de pe margine de Vasile Stângă. În pofida părerii unanime, omul devenit idolul românilor ca urmare a emisiunii TV „Teleeurobingo Show“, concursul care oferea garsoniere, Dacii şi Matizuri, pretinde că n-a fost o ruşine eşecul cu Egipt şi dă vina pe echipă. „Poarta noastră nu a prins nicio minge. Până la urmă, echipa a jucat, nu antrenorul.“ Stângă a debutat cu stângul Stângă dă explicaţii extrasportive faptului că nu şi-a îndeplinit obiectivul. „Jucătorii şi-au cerut drepturile financiare. Mocanu, Zaharia şi Licu, care jucau afară, doreau să li se deconteze biletele de avion, altfel nu mai vin la lot. Jucătorii mai voiau şi asigurări medicale. Mi-a fost greu să-i conving să răspundă convocărilor la naţională. Toate aceste nimicuri ne-au tras în jos. Ne-au destabilizat.“

Catastrofă în Marea Neagră. Au așteptat ajutor patru ore, apoi s-au scufundat

Decembrie neobișnuit. Temperaturile o iau razna în următoarele zile

PARCURS Rezultatele tricolorilor la Mondialele din 1995

• Grupa preliminară C
  • România - Germania 19-27 (11-11)
  • România - Danemarca 24-28 (13-14)
  • România - Franţa 23-22 (13-11)
  • România - Japonia 31-22 (13-11)

• Optimile de finală
  • România - Egipt 26-31 (14-13)

• Locurile 9-10
  • România - Belarus 32-35 (17-16)

COMPARAŢIE

La fel ca Hagi După 14 ani, Stângă este acuzat, voalat, de foştii săi jucători. „Eu am o părere despre antrenorul Stângă, dar nu mi-o exprim public. Prefer s-o ţin doar pentru mine, din respect pentru handbalistul Stângă. Atunci s-a dorit realizarea unei simbioze între generaţii: cea a lui Buligan, Zaharia, Ghimeş, Berbece cu cea a lui Licu, Toacsen, Prisecaru, Dedu“, spune, enigmatic, Răduţă.

Unii jucători fuseseră colegi de echipă cu Stângă. „Era la început de drum în antrenorat. A fost ca Hagi. Au avut acelaşi istoric. Stângă nu antrenase nicio echipă de club. A fost pus direct la naţională“, adaugă, pe un ton de reproş, Mocanu.