Inconştienţa guvernanţilor români se plăteşte din buzunarul populaţiei. Legea privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor naşte un şir întreg de solicitări de măriri ale salariilor din partea celorlalte categorii de bugetari, care se consideră neglijate de autorităţi. Pentru a le satisface, soluţiile guvernului sunt puţine: fie să împovăreze populaţia cu impozite noi sau mai mari, fie să nu mai investească în drumuri şi autostrăzi, grădiniţe, şcoli, spitale şi teatre, spun analiştii economici.

Oricum, ne putem aştepta deja la inflaţie mai mare şi, implicit, la scăderea nivelului de trai. Premierul Tăriceanu a declarat, sâmbătă, la un post de televiziune, că anul viitor am putea vedea o inflaţie de 10% în urma creşterii salariilor angajaţilor la stat.

Legea buclucaşă a fost aprobată de parlament pe 30 septembrie şi a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu la finele săptă mânii trecute. În prezent, guvernul încearcă să ia o decizie prin care să mulţumească pe toată lumea. În acelaşi timp, sindicatele, pregătite de atac prin greve şi proteste, aşteaptă cu sufletul la gură reacţia executivului.

Promisiuni mai mari decât permite un buget sănătos

Calculele oficialilor Ministerului Economiei şi Finanţelor (MEF) arată că majorările salariilor cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar de stat necesită suma de 711 milioane de lei pentru lunile noiembrie şi decembrie din acest an, adică 0,14% din produsul intern brut (PIB) al ţării. Pentru tot anul viitor, măsura ne va costa 4,26 miliarde de lei, adică 0,74% din PIB.

Aceste cifre nu reprezintă o tragedie, deoarece bugetul de stat poate susţine creşterea salariilor dascălilor. Situaţia se va agrava însă în momentul în care şi celelalte categorii de bugetari îşi vor cere drepturile.

„Majorarea cu 50% a salariilor tuturor categoriilor de personal care se finanţează din fonduri publice determină cheltuieli bugetare suplimentare, în anul 2009, de circa 21 de miliarde de lei, respectiv aproape 4% din PIB, la care, dacă s-ar adăuga şi influenţele ce decurg din creşterea punctului de pensie, rezultă un efort bugetar total de 36 de miliarde de lei, respectiv 6,2% din PIB“, indică datele furnizate de specialiştii Ministerului de Finanţe.

Toţi angajaţii, arşi cu impozite

„Ca să fie date aceste salarii majorate, ori cresc impozitele, ori se reduc la minimum sau chiar se renunţă la investiţiile publice. Probabil că se va proceda ca şi până acum, adică se va merge în dauna investiţiilor publice“, ne-a declarat analistul economic Ilie Şerbănescu. Autorităţile vor face tot posibilul să nu renunţe la investiţiile publice, în special după ce toate partidele politice şi-au asumat prin programele electorale realizarea unor importante proiecte de drumuri. Soluţia rămâne impozitarea populaţiei.

Potrivit unei estimări făcute de premierul Călin Popescu-Tăriceanu, pentru a acoperi creşterile cu 50% ale veniturilor salariale în sectorul de stat, fiecare dintre cei 5 milioane de salariaţi va trebui să plătească un bir suplimentar de aproximativ 2.000 de euro. Altfel spus, câştigul salariaţilor la stat va fi plătit de angajaţii şi angajatorii din toate domeniile.

„Riscurile sunt enorme“

„Astfel de măsuri sunt total iresponsabile în contextul crizei financiare internaţionale. Riscurile sunt enorme pentru economie şi pentru această ţară. Creşterea salariilor profesorilor va atrage revendicări salariale şi creşteri în toate sectoarele, ceea ce va însemna un dezastru“, consideră Ionuţ Dumitru, şeful Departamentului de cercetare al Raiffeisen Bank.

La rândul său, fostul ministru de finanţe Ionuţ Popescu este de părere că actualul guvern „şi-a bătut joc de creşterea economică, nu s-a folosit de ea. Când ai creştere economică peste aşteptări, nu te duci cu deficitul bugetar la maximum, ci pui bani deoparte pentru zile negre“.

Un alt risc mare pe care îl implică majorarea salariilor pentru toţi bugetarii este depăşirea plafonului deficitului bugetar de 3% din PIB. Acest lucru ar însemna încă lcarea Tratatului de la Maastricht, ceea ce ar atrage automat declanşarea procedurii de deficit excesiv de către Comisia Europeană. România ar urma să fie retrogradată de agenţiile de rating, iar marii investitori străini ne vor evita. În plus, ne putem lua adio de la adoptarea monedei euro în 2014.

Ilie Şerbănescu, analist economic: "Ca să fie date aceste salarii majorate, ori cresc impozitele, ori se reduc la minimum sau chiar se renunţă la investiţiile publice."

Ionuţ Popescu, fost ministru de finanţe: "Guvernul şi-a bătut joc de creşterea economică. Atunci când ai creştere economică peste aşteptări, nu te duci cu deficitul bugetar la maximum, ci pui bani deoparte pentru zile negre."

STRATEGIE ELECTORALĂ

15 miliarde de lei pentru pensionari
 
Pensiile românilor sunt un câmp de bătălie pentru partidele politice şi pentru guverne, în încercarea de a-şi asigura o parte din electorat.

În ultimii ani, pensiile cetăţenilor români au beneficiat de creşteri la fiecare câteva luni. Cea mai recentă majorare a punctului de pensie care se aplică începând cu 1 octombrie, cu 20%, a reprezentat de asemenea un gest electoral.

Iniţial, creşterea pensiilor cu procentul amintit era programată să aibă loc de la 1 ianuarie 2009. Însă, după ce termenul a fost devansat pentru 1 noiembrie, a mai fost devansat o dată pentru a intra în vigoare începând cu 1 octombrie.
 
Ultima lege din această serie este cea promulgată de preşedintele Traian Băsescu, ce prevede majorarea pensiilor pentru grupele I şi a II-a de muncă, începând cu 1 ianuarie 2009.

Potrivit calculelor MEF, veniturile mai mari ale pensionarilor vor însemna, anul viitor, 15 miliarde de lei de la bugetul de stat, adică 2,2% din PIB.

De prevederile legii aprobate de parlament beneficiază pensionarii sistemului public şi asiguraţ ii care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupe superioare de muncă. Pentru perioadele în care persoanele au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă sau în locuri încadrate în condiţii speciale, pensiile vor creşte cu 50%.

Majorarea va fi de 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri din grupa a II-a de muncă sau în locuri încadrate în condiţii deosebite.