Din dorinţa de-a intra în rând cu lumea dezvoltată a fotbalului, împănată  cu cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, conducătorii și antrenorii români solicită lucruri uneori greu accesibile pentru a spori performanța sportivă.

De vreo 30 de ani planeta debordează în cuceriri de toate felurile. Producătorii de echipament sportiv au început o luptă acerbă în a-și promova noile stiluri. Cei de materiale sportive, la fel.

Medicina sportivă a luat-o cu mult înaintea performanței. Nici nutriția modernă și optimă nu se dezminte. Aparate la antrenamente, TRX-uri, săli de fitness, fiare, frânghii, bețe și bețișoare, copete și conuri, saltele sub cur și șale, șorturi largi și lungi, tricouri mulate, bazine și butoaie cu gheață, aparatură cardio, numărători de pase exacte și greșite. Mai toți sunt fascinați de statistici grafice și video. Reluările de faze și zoom-urile sunt nelipsite.

Toate se pot achiziționa contra cost. Mare minune este știința cuceritoare și costisitoare!

CONCURS DE MODERNISM, NU ȘI DE FOTBAL

Producătorii își fac treaba inoculând necesitatea absolută a produselor lor. E normal, cu asta se ocupă. Trăiască globalizarea! Oamenii din fotbal au pus de mult botul în a le achiziționa și în a le folosi. Competiția modernismului este acerbă și spectaculoasă.

Uneori mai însemnată decât meciurile în sine. Dotările superioare ale unor echipe stârnesc invidie și uneori complexe de inferioritate. ”Ia uite ce echipament au! Să vezi ce științific lucrează!N-avem nici o șansă să-i învingem”-auzim adeseori. Fascinați de aceste realități, mulți uită de naturalețe și de elementul fundamental numit jucător.

MARII FOTBALIȘTI AI LUMII PROVIN DIN SĂRĂCIE

Mulți uită că fotbalul e simplu dar se complică la apariția adversarului. Cluburile sunt dominate de nevoile antrenorilor capricioși și fără școală. ”Ăla are și eu n-am”, e principiul majorității. Toate acestea ascund de fapt frica de rezultat și ascunderea eșecului de propria slabă pregătire. Nu văd pădurea de uscăturile nestudiului.

Cu toate înnoirile evidente și necesare, constatăm că printre cei mai buni jucători ai planetei sunt tot săracii proveniți din America de sud și din Africa. Este o realitate care răstoarnă toate predicțiile generate de fast și opulență. Majoritatea marilor fotbaliști ai lumii s-au născut din familii nevoiașe lipsite de posibilitățile amintite. Nici Cavani, Suarez, Modric, Aguero, Ibrahimovici, Lukkaku nu au huzurit la vârste fragede. N-au avut perne sub cur și nici aparate cardio la domiciliu. Cei mai mulți n-au avut nici ce mânca.

Nici în România talentele nu se dezmint.

INCULTURA ȘEFILOR, RAIUL PREPARATORILOR

Pregătirea fizică despre care este cel mai ușor să se vorbească dă mari bătăi de cap românilor. De ceva vreme au apărut meserii noi care aduc la rampă pe cei de la care se așteaptă să asigure jucătorilor și echipelor o pregătire fizică de invidiat, capabilă să aducă victoriile mult așteptate și performanțele. Președinții, patronii și antrenorii principali simt acuta nevoie de-a include în staffuri persoane care se pricep și care au învățat, specializându-se, să aducă sportivii la un nivel fizic superior. Ele se numesc scurt : preparatori fizici.

Mai toți uită însă că îl au și adversarii. Mulți decidenți din fotbalul românesc nu stăpânesc noțiuni elementare despre fiziologie și teoria antrenamentului sportiv. Antrenorii principali îi acceptă și îi supraevaluează pe preparatori pentru că, deși posedă licențe peste licențe, culmea, le lipsește școala reală de antrenori.

Multi confundă circulația mare-sistemică și circulația mică- pulmonară, care se învață din manualul de Anatomie și fiziologie, cu sistemul circulator de la Intercontinental, din centrul capitalei.

Pe acest fond de crasă ignoranță a antrenorilor și patronilor în ale cunoștințelor elementare a apărut nevoia de preparatori fizici. Ei îi domină pe șefi prin faptul că au citit o carte în plus. Vă dați seama cam la ce nivel suntem? Această materie de liceu și de facultate ar trebuie să fie mâncată pe pâine de către toți antrenorii care solicită vreo licență în această viață.

Pentru a fi bun şi performant este nevoie, fără doar şi poate şi de pregătire fizică. Dar aceasta este doar una dintre componentele factorilor sportivi, alături de tehnică, tactică și psihologie. În atari condiții de ce li se dă acestor preparatori fizici puteri peste măsură în cluburile de fotbal? Și nu doar. Repet, pentru că au citit doar o carte în plus, față de, probabil nici una citită de șefii acestora

THOMAS NEUBERT N-ARE STUDII DAR ARE BANI

Unul dintre marile exemple, în acest sens, se numește Thomas Neubert, de la FCSB. Nu este un caz singular.

Adus în România în anul 2012 de către Reghekamf, neamțul a reușit să-i păcălească pe ignoranți rapid și pe unii chiar definitiv.

Mulți i-au atribuit meritele câștigării celor două titluri din 2013 și 2014 lui. Chiar mai mult decât ar fi avut patronul și antrenorul principal. Păi dacă statistic un antrenor  care-ar trebui să se ocupe de ansamblu nu poate ridica mai mult de 20% nivelul unei echipe, ce-ar putea face un preparator fizic care răspunde de ¼  din factorii antrenamentului? Logic, echipa ar putea crește cu doar 5% nivelul.

Rolul esențial îl are întotdeauna nivelul valoric al jucătorilor care compun angrenajul.

Steaua-FCSB îi avea în componență în perioada 2012-2014 pe Tătărușanu, Chiricheș, Gardoș, Pintilii, Bourceanu, Tănase, Prepeliță, Chipciu, Popa, Rusescu, Latovlevici. Toți, fără excepție, au jucat în echipa României. Cu ce a contribuit neamțul la câștigarea campionatelor? Cu ce-și justifică el competența și cei 10000 de euro câștigați lunar? Cel mult putea impresiona ignoranții.

INTERZIS ÎN GERMANIA, BUN LA STEAUA

”Lucrează tare şi bine. E dur. E fantastic. Mare noroc cu Neubert ăsta”, erau vocile habarniștilor din fotbalul românesc. A lucra tare nu înseamnă a lucra și bine. Thomas Neubert nu avea de unde să știe meseria de preparator. A jucat fotbal doar la amatori în Germania, nu a terminat nici un curs care să-i ateste competența și nu este recunoscut de la Nădlac încolo. Pe teritoriul Germaniei n-are voie să se apropie de un teren de fotbal.

În Germania poți accede la o postliceală sau facultate dacă ai terminat un liceu cu același profil. În cazul unui preparator trebuie să fi fost fie absolvent de liceu sanitar sau sportiv. N-a fost cazul. Cu alte cuvinte, fără patalama, fără experiență( Neubert a venit la Steaua la vârsta de 32 de ani), a reușit să înșele toată conducerea clubului.

MOARTEA PREPARATORULUI FĂRĂ SCULE

10000 de euro pe lună consideră patronul că merită cu prisosință.

Doar că atunci când nu mai pregătește fizic ”sculelele” din urmă cu 10 ani, calitatea preparatorului impostor nu mai debordează.

Steaua trăiește tot cu accidentări peste măsură și tot din inspirația lui Tănase și până nu demult Denis Man.

Pregătirea fizică este individuală. E logic să fie așa, fiecare organism având propriile nevoi. Fotbalistul scund, bătrân sau cu viteză are alte nevoi de preparare fizică decât cel înalt, tânăr și lipsit de viteză.

Dovada cea mai bună a incompetenței și a muncii haotice este tocmai numărul extrem de ridicat al accidentărilor într-un grup de fotbaliști.

Pentru a aduce un grup la o bună preparare fizică e nevoie de indivizi puternici și rezistenți respectând particularitățile individuale. Este o axiomă pe care Neubert -cel fără de școală, nu are de unde s-o cunoască.

Fără impostorul neamț, Gigi Becali ar fi mai bogat cu 200000 de euro anual.