Viața de zi cu zi, stresul cotidian, propriile experiențe de viață și temerile pe care le avem pot să ne determine să nu avem încredere în cei din jur. Problemele apar atunci când neîncrederea devine parte din viața noastră și ne lovim de ea, zi de zi, în diverse relații. Aparent ne simțim mai bine atunci când nu-i investim cu încredere pe cei cu care interacționăm, fără să ne dăm seama că, pe termen lung, ne poate afecta viața socială.
În spatele neîncrederii pe care o manifestăm față de cei din jur, de cele mai multe ori se ascunde neîncrederea în propria persoană. Suntem tentați să credem că nu este vorba de neîcredrea în noi, ci mai degrabă ne este teamă să nu fim răniți. O altă explicație ar putea fi aceea că dorința de a deține controlul este mai mare decât nevoia de a investi cu încredere pe cei din jur.
În ziua în care învățăm să avem încredere în cei din jur, de fapt, conștientizăm că suntem suficienți de puternici, încât să facem față eventualelor dezamăgiri și suficient de ancorați în realitate, cât să fim autentici și spontani, cât să nu fim nevoiți să deținem mereu controlul. Neîncrederea pe care o manifestăm, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama, ajunge să ne deterioreze relațiile cu familia, cu prietenii și chiar cu colegii de muncă. Acestă deteriorare se poate manifesta prin senzația că suntem bârfiți, că cineva ne vrea răul, că suntem priviți ca și cum nu suntem suficienți sau chiar că nu suntem demni să fim iubiți.
Compasiunea, iertarea și acceptarea ne deschid și ne permit să învățăm cum să ne construim încrederea în propria persoana și, mai apoi, să dezvoltăm această încredere și în relația cu cei din jur. Dacă ne cunoaștem și mai apoi ne acceptăm limitările fără a ne lupta cu propria persoană, putem învăța să comunicăm ceea ce știm și ceea nu știm să facem, despre ce putem și ce nu putem face. Poate cel mai dificil pas este să ne iertăm pentru ce știm că puteam să facem mai bine, pentru lipsa de tact și pentru ce stârnim în cei din jur.
Este nevoie să avem încredere în cei cu care interacționăm, în primul rând pentru a transmite indirect mesajul că avem, înainte de orice, încredere în propria persoană, apoi pentru a nu ne izola, pentru a avea o igienă emoțională corectă și astfel sa trăim fără resentimente. Oamenii nu sunt făcuți să trăiască singuri, izolați.
Ceea ce plantăm zi de zi în mintea noastră, ajungem să culegem în relația cu cei din jur, în timp. Ori dacă zi de zi avem neîncredere în cei din jur și îi considerăm insuficienți, cel mai probabil asta este ce o să primim de la viață. Nu sună bine, dar adevărul este că nu putem să primim ceva ce nu știm să oferim. În viață, când oferi de fapt primești! Oferi respect... primești respect. Oferi afecțiune... primești afecțiune. Oferi încredere... ești investit cu încredere.
Atunci când ne confruntăm cu neîncrederea ar trebui să consultăm un psihoterapeut, pentru că obiectivitatea acestuia ne poate ajuta să depășim mult mai repede această problemă. Iar intervenția unui terapeut este mult mai eficientă dacă suntem mânați de dorința de a ne schimba, de a ne oferi șansa să nu mai fim suspicioși, frustrați și mai mereu posomorâți.