În aprilie, anul acesta, medicii români angajați în sistemul de stat au trecut prin cea mai mare reformă bugetară, benefi că lor, din istoria postdecembristă. Salariile cadrelor medicale s-au dublat, după ce în 2010, Guvernul Boc le luase 25% din leafăși aproape toate sporurile, lăsându-i cu 1.600 de lei în mână, la fi nal de lună. Efectele acestor creșteri fi nanciare au nuanțe bune - o parte din medicii care au decis să muncească în altă țară se întoarce, însă există și alte subaspecte interesante, care privesc clasicul plic cu bani zis și „metoda balcanică”.

Doctorii noștri nu au fost remunerați de stat niciodată la nivelul pregătirii și volumului de muncă. „Statul a crezut, întotdeauna, că noi ne mulțumim cu titulatura, cu prestigioasa ștampilă de medic. Asta spuneam și noi acasă copiilor noștri, care ar fi vrut să mergem într-o vacanță, care ar fi vrut să primească și ei o bicicletă ca ceilalți copii. Sunt medic, ce dacă am restanță la întreținere și copilul meu umblă în câteva schimburi de haine? Poți să râzi de un medic?”, ne explică o doamnă doctor care avea, după 20 de ani de activitate, puțin peste 2.000 de lei salariul înainte de majorare. „Da. Poți să râzi. Și toată lumea râdea, pentru că noi luam plic. Nu am condiționat niciodată actul medical, însă nici nu mi-am cusut buzunarele. Dacă voiau sămi lase ceva, îmi lăsau. Mă bucuram când primeam câte o cafea, era o cheltuială în minus acasă. Până nu faci foamea, nu ai cum să înțelegi. E ușor de judecat, dar noi – sau cel puțin eu – nu ne-am născut șpăgari sau cerșetori. Aveam după tăierea lui Boc 1.600 de lei în mână, la final de lună. Trăiam în subzistență”, explică medicul.

Nu a plecat din țară pentru că „aveam copil, aveam credite pe care nu le puteam acoperi, părinții erau bolnavi, aveam angajamente care m-au ținut aici”. Însă un număr impresionant de medici au trecut granițele.

Cifrele vorbesc de o migrație de peste 10 mii de medici din 2011 până în prezent. O mică parte dintre aceștia ar vrea să revină acasă, iar asta naște o situație atipică sistemului medical românesc de până acum: competiția.

 

Cel mai bun câștigă

În anii precedenți, specialitatea aleasă de rezidenți era în funcție de ștatul de plată, nu de chemare. Astfel, chirurgia și supraspecializările ei au rămas „chele”, studenții optând pentru terapie intensivă, medicina familiei, ș.a.m.d. Un chirurg supraspecializat în transplant lua, anul trecut, puțin peste 5 mii de lei în mână. Pe când un chirurg care făcea doar operații simple, de exemplu apendectomii, lua aceeași leafă.

În prezent, grila de salarizare arată așa: un medic primar, care câştiga 6.010 lei brut, are acum un salariu de bază de 13.338 de lei, iar un medic specialist, care avea 4.675 de lei, primește un salariu de 10.563 de lei. Cea mai impresionantă creștere a fost în rândul medicilor specializați în Terapie Intensivă (ATI), care acum iau salarii de peste 20 de mii de lei.

Deci, medicii au motive serioase să își dorească să se întoarcă în țară, însă acum există motive plauzibile ca și cei care au rămas „să țină de locuri”. Un medic reumatolog de la un spital din Capitală ne-a expus câteva aspecte interesante: „De 25 de ani de când sunt medic în spital, niciodată nu a fost competiție pe posturile de la reumato. Acum, curg C.V.-urile, sunt sunat și întrebat, periodic, dacă există posturi vacante, dacă se fac anagajări. Colegii mei spun că și ei au experimentat situația asta și acest lucru e îmbucurător, însă, ca orice medalie, exită un revers. Partea bună e că nu vom avea lipsă de personal și că va crește competiția între medici, se vor orienta mai mult către supraspecializări, dar partea rea este că există, ca în orice grădină, uscături care ar călca pe cadavre ca să-și atingă scopul. Există situații în care au fost persoane trimise în mod special să lase un plic, pentru a-l discredita și a-l duce într-o zonă penală pe medicul respectiv, cu intenția de a rămâne acel loc vacant și ocupabil de o anumită persoană. Din fericire, de când cu noile salarii, medicii șiau recăpătat deminitatea răpită de statul care îi plătea mai slab decât pe un gunoier, iar șpaga, de orice natură, a cam dispărut. Mi-e greu să cred că mai există doctori sau asistente care și-ar risca locul de muncă pentru câteva sute de lei în plus, având în vedere noua grilă de salarizare”, a mărturisit cu sinceritate medicul pentru EVZ.

 

Sistemul medical privat a căzut în abis

O dată cu noile creșteri salariale, atitudinea medicilor de la stat a adevenit mai tolerantă față de pacient, iar investițiile în spitalele centrale au contat de asemenea. Acum, că nu mai există și problema plicului, românii aleg să meargă din ce în ce mai des la spitalele și clinicile de stat.

„Care erau motivele pentru care, în ultimii ani, românul mergea la privat: 1. Atitudinea plăcută și interesul medicului. Acum găsesc frunți mult mai puțin încruntate la stat. 2. Condiții decente de igienă. Acum cele mai multe spitale și clinici sunt renovate, multe arată chiar mai bine decât la privat. 3. Nu te mai trezești în situația de a înghesui un medic în colțuri pentru a-i băga șpagă în buzunar. Acum plicul la stat, din ce știu eu, nu mai există. În schimb, la privat tarifele au crescut destul de mult”, explică un cadru medical.

Toți acești factori au dus la un declin al marilor clinici private, care au pierdut un număr impresionant de pacienți și care, dintr-o eroare de judecată, au trimis și mai mulți pacienți către stat: „Mergeam cu copilul la un spital privat de pediatrie din București. Consultația era 130 de lei. Din iunie, a crescut la 260 de lei. Aici, în București, un RMN a ajuns și la 1.500 de lei. Deci, patronii, în loc să le crească salariile medicilor angajați la ei, ne-au suprataxat pe noi. Nu e normal și nu e nici un preț pe care să și-l permită multă lume”, ne-a povestit o mamă.

 

Cât câștigă un medic la privat?

Un clinician supraspecializat și cu experiență câștiga, înainte de majorare, în program full time, circa 9.000 de lei pe lună. Acum, tot atât. Un asistent medical încasează, la privat, 2.500 de lei, pe când la stat, salariile au ajuns la peste 4.000 de lei la asistenții generali cu postliceală, iar la cei generali, cu faculate, la 6.000 de lei. În acest sens, multe cadre medicale au reacționat, prin asociațiile lor, chemând patronii la discuții, însă le-a fost explicată clar diferența între sistem de medical privat, care însumează o afacere și sistemul medical de stat, care însumează un sistem de sprijin public.

„Diferența de salarii dintre stat și privat a ajuns covârșitoare. La privat, de exemplu, în majoritatea clinicilor mari, un medic încasează 50% din prețul consultației. Medicii au cerut creșterea acestui procent, dar au fost refuzați. S-a decis să se crească prețul consultației în limitele impuse de contract, însă asta le-a scăzut numărul de pacienți. 90% dintre medici vor acum să se întoarcă în sistemul de stat”, ne-a povestit un cadru medical al unui spital privat renumit.

 

Dr. Sloane Guy: „Un medic american termină facultatea cu datorii de 600 de mii de dolari”

 

O comparație între sistemul medical de stat român și cel american a fost făcută pentru Evenimentul zilei de unul dintre prestigioșii chirurgi ai lumii, Dr. Sloane Guy. Medicul, prezent la conferința pe teme cardiovasculare de la București, ”Estul se întâlnește cu Vestul”, organizată de dr. Victor Costache – primul medic român inclus în Academia Recordurilor Mondiale, ne-a acordat un interviu în exclusivitate.

- EVZ:  Ce impresie v-a lăsat, până acum România și medicii ei?

- Dr. Sloane Guy : E a doua oară când vin, am mai fost la o conferință în Sibiu. Cred că aveți niște doctori foarte inteligenți și talentați și e foarte impresionant ceea ce fac. Sunt foarte familiar cu echipa chirurgicală din Sibiu, a doctorului Victor Costache, unde se fac intervenții de tipul cel mai avansat din lume, în chirurgia cardiovasculară.

- Cum e în America? Ce asemănări puteți face între SUA și România în ceea ce privește medicina?

- Unul dintre lucrurile care îmi plac în chirurgie este că are un limbaj comun. Chirurgii români și cei americani pot vorbi aceeași limbă pentru că ne lovim de aceleași probleme. Cu siguranță fiecare suntem loiali propriei țări, însă în domeniul medicinei suntem ca o familie, suntem înrudiți. În era modernă a comunicației este un schimb mult mai mare de informație, deci dacă un chirurg face ceva în România care e mai bun decât ce facem noi, ne place să învățăm de la ei și vice-versa.

- Ați adus inovații în medicina cardiovasculară...

- Specialitatea mea este robotica, reparații de mitrovalvă. Efectuez operații de tip „gaură de cheie”. Înainte, chirurgii trebuiau să taie întreg pieptul pacientului. Eu nu trebuie să fac asta, fac doar două incizii mici pe partea dreaptă și apoi intru cu un sistem robotic și repar.

- Cum e sistemul american de sănătate?

- Sistemul american e foarte complex și nu o să mă prefac că e unul dintre cele mai bune sau că e unul sănătos. Are multe probleme. Avem asigurări private și asigurări de stat. Există foarte multe critici din cauza faptului că nu există un sistem universal, dar când un pacient are o urgență, nimeni nu este refuzat. Cred că, una peste alta, calitatea actului medical este bună, cred că una dintre griji, comparând România cu SUA, este că doctorii americani sunt plătiți mai bine, iar asta e important pentru că nivelul de muncă și stresul, presiunea pe care o simt atunci când operează oameni, plus durata studiilor, cer ca medicii să fie bine remunerați. Altfel nu au cum să treacă peste deceniile de muncă, stres și studiu.

- La sfârșitul studiilor au datorii?

- În sistemul US plătești colegiul și Facultatea de Medicină. De aceea eu m-am înrolat în armată, ca armata să-mi plătească școala. Am făcut armata ca medic pentru că a fost singura mea variantă ca să-mi plătesc studiile. E diferit la voi, dar din câte îmi dau seama, remunerarea corectă a medicilor din România duce la îmbunătățiri în sistemul vostru medical. Pentru că primești ceea ce oferi. Cu cât plătești mai puțin, cu atât calitatea scade și toți trebuie să vrem să avem servicii medicale de înaltă calitate. Încă un lucru pe care l-am găsit foarte interesant în comparația dintre sistemul nostru și al vostru este că în sistemul nostru avem programul de rezidențiat care se poate desfășura oriunde, nu doar în spitalele de stat. Spitalul Cornell și Spitalul Presbiteryan din New York, unde lucrez eu, sunte spitale private, sunt instituții prestigioase și acceptă rezidenți. În România, din câte mi s-a spus, rezidenții se pot specializa doar în spitalele de stat, ceea ce reduce dramatic accesul medicului la informații și experiențe prețioase și afectează sistemul de sănătate al țării. Despre sănătate trebuie să știm un lucru: toată lumea se îmbolnăvește. Nu contează că ești american sau român. Apropo, sunt foarte mulți români în SUA. M-am interesant zilele trecute, în New York sunt circa 200.000 de români!

- Unde vedeți că e loc de îmbunătățire în sistemul nostru medical?

- Singurul lucru care mă îngrijorează puțin în România este că un număr mare de doctori care se specializează în chirurgie cardiovasculară abandonează specialitate și se orientează către altceva. Pentru că, din câte înțeleg, nu sunt suficiente locuri de muncă, nu au aparatura necesară pentru a-și exercita meseria și nu au acces la tehnologia nouă care se află mai mereu în spitalele private, nu în cele de stat. Deci iată ceva ce trebuie înbunătățit, dar în ciuda acestui fapt, văd doctori extraordinari care fac proceduri incredibile.

- Sistemul de asigurări de sănătate Obamacare e încă valabilă?

- Am sentimente amestecate despre acest sistem. Sunt lucruri bune cât și lucruri rele. Ceea ce am simțit eu că e bine a fost forțarea companiilor de asigurări să suporte și bolile descoperite ulterior încheierii poliței. Asta a fost o foarte mare problemă în America. Dacă lucrai pentru o companie și aveai un copil bolnav, dacă schimbai serviciul, contractul cu compania care te asigura pe tine și pe copilul tău înceta. Iar noua companie de asigurări nu accepta să preia tratamentul bolilor diagnosticate anterior, ci doar pe cele diagnosticate ulterior încheierii poliței. Au fost două mari erori ale Obamacare din punctul meu de vedere: 1. Lipsa unei explicații fundamentale a costurilor. Sistemul american de asigurare medicală este cel mai scump din lume și cred că e dramatic de suprareglementat. Ceea ce înseamnă că trebuie să ai armate de administratori care să te ajute să faci aceste regularizări și reglementări. Al doilea eșec a fost că nu au reglementat situa ția malpraxisului. În SUA sunt foarte puțini chirurgi cardiovasculari care nu s-au lovit de un proces legal. Eu am fost destul de norocos să nu am unul până acum, dar cu siguranță voi avea. Majoritatea prietenilor mei au avut.

- Care e treaba cu aceste procese de malpraxis?

- În SUA e ridicolă chestia asta. De exemplu, sunt pacienți care fac complicații așteptate, prevăzute, despre care au fost informați, ei în calitate de pacienți, cât și familiile lor. Și totuși apare complicația prevăzută și anunțată, dar pacienții se înfurie, familiile lor se înfurie și apare un proces de malpraxis. Și ies sume exorbitante de bani. Asta afectează felul în care facem testările, cum funcționăm... Când combini povara administrativă cu malpraxis, acestea sunt adevăratele găuri financiare ale sistemului. Deci Obamacare a schimbat felul în care plătim pentru sănătate, dar nu a rezolvat gaura prin care se scurg sume imense de bani. A fost ca un bandaj peste o hemoragie internă majoră. Cred că are și părți bune, dar rămâne problema asta: nu avem nevoie de mai mulți administratori, ci de doctori și asistente. Ca fapt divers, un medic american termină facultatea cu 600 de mii de dolari în datorii. Apoi intră în sistem și începe să plătească aceste datorii, plus polițe de asigurare și supraspecializări, deci e un drum lung ca să ajungi la un nivel de trai onorabil, e un drum presărat cu multă muncă.

 

Cine este Dr. Sloane Guy

● a urmat Universitatea Wake Forest pe o bursă ROTC a armatei.

● a obținut un MBA în Administrarea Sănătății de la Wharton School of Business.

● a fost colonel locotenent în armata americană și a servit în Afganistan ca șef de servicii clinice la Forward Operating Base Salerno

● a fost cel mai recent șef de chirurgie al celui de-al 47-lea Spital de Sprijin pentru Combatere, în Mosul, nordul Irakului.

● a primit distincții din partea armatei, inclusiv Insigna Medicală Combat, Insigna Combat Action și Steaua Bronzului.

● s-a format în tehnicile chirurgicale avansate la ”California Pacific Medical Center & Sequoia Hospital” din California și Spitalul St. Joseph’s din Atlanta

● în perioada 2011-2015 a fost șef al secției de Chirurgie Cardiotoracică și Robotică de la Universitatea Temple din Philadelphia

● în 2015 a fost desemnat profesor asociat de chirurgie cardiotoracică și director de chirurgie cardiacă robotică la Scoala de Medicină Weill Cornell / Spitalul Presbyterian din New York

● este membru al Colegiului American de Cardiologie