Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Imediat după învestirea Cabinetului Luca Niculescu, a apărut pe reţelele de socializare o fotografie cât o mie de cuvinte, care ar fi vrut să reprezinte înfrângerea lui Ilie Bolojan şi dispariţia lui din istoria recentă şi foarte tristă a României.
Este vorba despre o poză din spate, în care Bolojan coboară nişte trepte pe un covor roşu – nu pe lângă el ca locatarul de la Cotroceni – după care, la baza treptelor, covorul se întinde pe un hol lung, ce se pierde în zare. În spate are atârnat un rucsac, fost simbol al USR în campania electorală, dar cam goluţ.
Un vremelnic, un trecător care, din păcate pentru noi, a făcut prăpăd pe unde a trecut. Mie, personal, imaginea aceea simbol îmi mai sugera că zicerea: „Cine se aseamănă, se adună” este cât se poate de adevărată, dar mai există şi o contra-zicere, la fel de adevărată: „Când ai bani şi o duci bine, toată lume-i neam cu tine / Când n-ai bani şi o duci rău, nici ce-i neam nu-i neamul tău.”
Ilie pleca singur, asemenea unui călător care a căzut din tren şi, pentru că nu mai are cu ce merge, o ia pe jos cătinel pe lângă calea ferată, că l-o scoate ea undeva, la vreo gară. Haita lui Bolojan, cea care a nenorocit România mai rău decât pandemia, dispăruse de pe lângă el. Se înghesuia acum, hlizindu-se slugarnic, să se fotografieze cu noul premier. Că nu se ştie când e bună o astfel de fotografie.
Cam cum făcuse un cunoscut de-ai mei, înainte de Revoluţie, care, în timpul unei vizite oficiale de lucru prin fabrici şi uzine a lui Ceauşescu, fusese şi el scos ca aplaudac. Din când în când, pentru cei care îşi amintesc, iubitul conducător se oprea şi dădea mâna şi cu oamenii muncii entuziasmaţi de pe marginea traseului. Dăduse, absolut din întâmplare, mâna şi cu amicul meu.
După aia, amicul avusese mare noroc şi poza apăruse în „Scânteia”. A decupat-o de acolo în aşa fel încât să se vadă numai el cu Ceauşescu dând mâna, după care şi-a pus-o în portofel. Ori de câte ori era legitimat, avea grijă ca atunci când îşi căuta actele să „nimerească” întâmplător şi peste fotografie, pe care o ascundea apoi repede, cu un fel de jenă studiată, vrând să spună: „Nu băgaţi asta în seamă, sunt eu cu tovarăşul, dar voi făceţi-vă datoria”.
Iar ăia de-l legitimau îşi făceau imediat datoria. Îl lăsau în pace. Văd că obiceiul s-a transmis până astăzi. Ba chiar s-a perfecţionat, cu ajutorul inteligenţei artificiale.
O poză cu noul premier a lui Nicuşor Dan, proaspăt învestit, poate să te scoată din necazuri atunci când eşti controlat şi dai de ea din „întâmplare” căutându-ţi CNP-ul. Ca să nu mai spun că nu se ştie cum va fi schimbarea. Dacă mai rămâne vreun locşor, vreo slujbuşoară bine plătită care să se potrivească taman amatorului de selfie-uri, în învolburarea asta a schimbărilor din demnităţi şi sinecuri.
Din punctul ăsta de vedere, eram la un pas să-l compătimesc pe Ilie Bolojan, proaspăt înscris de către votul Parlamentului în clubul „Du-te, călătorule”, care are ca motto: „Ia-ţi rucsăcelul tău şi cară-te”. Mi-a trecut imediat, când am citit, ca pe o sentinţă la condamnare grea, bonul de plată de la casă, pentru cele câteva produse simple pe care le aveam în coş.
Gata-gata era să mă păcălească şi acea filmare cu Ilie Bolojan, după ce avusese toţi banii ţării în vârful pixului şi făcuse ce voise cu ei, stând în Senat, în băncuţă, ca simplu senator, căscând gura pe pereţi, relaxat, picior peste picior. Mi-a amintit de afişele lipite deasupra pisoarelor de la toaletele publice pentru bărbaţi din Hala Obor, cu o ţintă şi o săgeată înfiptă direct în mijlocul ei, sub care scrie: „Drept la ţintă”, iar femeia de la curăţenie a simţit nevoia să explice în continuare alegoria: „Nu vă mai pişaţi pe jos”.
Ei bine, Ilie Bolojan nu este nici călătorul singur, căzut din tren, mergând pe lângă calea ferată către prima gară, nici ţinta de pe peretele de la Hala Obor.
Ilie are ambiţii mari, care nu mai încap în palatul de la Oradea, sediul consiliului judeţean reabilitat pe bani publici, semn că nici gând să se retragă, după modelul Ciolacu, la covrigii lui din Buzău. Şi Palatul Victoria i-a rămas mic şi îl strânge pe la ambiţii. Ilie vrea preşedinte. Cotroceni ar fi locul unde i-ar sta cel mai bine. Mai ales că, aşa cum a dovedit-o în poza cu acel rucsăcel în spate, faţă de Nicuşor Dan, poate merge pe covorul roşu fără să calce pe lângă el.
Aşa că Ilie, eliberat acum de sarcinile de a elabora noi biruri şi de a da banii către Rheinmetall, şi-a făcut puţin timp ca să fugă până în Germania, să se întâlnească acolo cu membrii Fundației Konrad Adenauer. Îi cunoştea bine. Îi decorase pe 20 mai 2025 cu Ordinul „Meritul pentru Promovarea Drepturilor Omului și Angajament Social” în grad de Ofițer, pe când era preşedinte interimar, ajuns, ca preşedinte al Senatului, după acea alba-neagra cu demisia a lui Iohannis. Reprezentanţii fundaţiei, oameni grei.
Robert Sighiartău, care l-a însoţit pe Bolojan la acea întâlnire, a scirs pe pagina sa de fb sub fotogtafia de familie, cu justificată mândrie patriotică: „Alături de Ilie Bolojan, am avut o întâlnire cu reprezentanții Fundației Konrad Adenauer (KAS): Norbert Lammert, fost președinte al Bundestagului (2005-2017), Mihai Marc și Stefan Hofmann. Am discutat despre situația politică din România, statul de drept și consolidarea colaborării dintre PNL, ca partid de centru-dreapta, și Fundația KAS, pe baza valorilor democratice și europene comune”.
A uitat să spună că prin preajmă era şi Hans Martin Sieg, cel care a condus birourile din România şi din Republica Moldova ale fundaţiei. Sieg se ocupă, oficial, de consultanţă pentru reforme. Dar, în timpul liber, mai se ocupă şi de consultanţă pentru probleme de bună guvernare şi promovarea parteneriatelor internaţionale. Buna guvernare a lui Bolojan care a luat lumină de la Sieg o simţim din plin pe pielea noastră. Cât despre parteneriatele internaţionale, stau mărturie grăitoare contractul cu Rheinmetall sau Şantierul Naval Mangalia.
Şi alte „comedii nemţeşti”, vorba lui jupân Dumitrache din „O noapte furtunoasă”. Îl poate ajuta gaşca de la Konrad Adenauer pe Bolojan să-şi atingă visul şi să devină preşedinte? Eu nu ştiu. Dar el sigur crede că da. Bine că nu a greşit uşa, atras de zarva de acolo şi să fi nimerit la AfD, că iar în vedeam cu rucsăcelul în spate, ca un călător căzut din tren.
Şi nu a fost singurul pas. Premierul demis şi în sfârşit plecat de la Palatul Victoria a plecat şi la Bruxelles, unde, pe 15 octombrie 2026, fiind toate hotelurile din capitala Belgiei ocupate şi doar în unul singur mai rămăseseră două locuri, a dat nas în nas la recepţie cu Nicuşor Dan, care încerca să înţeleagă cum se foloseşte cartela ca să deschizi uşa la cameră.
Nicuşor a reuşit să priceapă şi, ca să-i arate lui Bolojan isprava de care fusese în stare, l-a invitat pe fostul premier la el în cameră, la ora 23,00. Oră la care, judecând după declaraţia pe care a făcut-o imediat după trecutul Revelion, Nicuşor ar fi trebuit să doarmă dus. Dar a făcut un efort. Şi dacă tot a rămas treaz, l-a şi păcălit pe Bolojan, „într-o atmosferă relaxată şi fără negocieri rigide”, după cum a declarat după aceea. Se pare că Nicuşor i-a promis lui Bolojan că nu-l va lăsa să hălăduiască pe lângă calea ferată cu rucsăcelul în spate, ci-l va pune preşedintele Senatului.
Bolojan a înghiţit-o cu plută cu tot, cum se spune la mine la Brăila, pentru că din această poziţie, convins că la o adică, dacă Nicuşor pică de pe covorul roşu, poate ajunge preşedinte interimar, aşa cum i s-a mai întâmplat pe vremea lui Iohannis şi tare i-a mai plăcut. Iar cu interimatul, se descurcă bine, dovadă că, deşi demis, a mai stat la Palatul Victoria încă aproape o jumătate de an.
Numai că Nicuşor Dan nu l-a pus în fruntea Senatului, iar Bolojan a ajuns în sală, într-un fotoliu de simplu senator, să-mi sugereze mie afişul cu „direct la ţintă”, de la toaleta bărbaţilor, din Hala Obor.
Iar dacă doriţi o părere personală, cred că fotografia aceea cu rucsăcelul în spate, coborând treptele, este cea mai potrivită. Iar gara spre care merge călătorul căzut din tren se numeşte lada de gunoi a istoriei contemporane.
Recomandările noastre
