La 33 de ani, Ileana Pescariu a devenit manager şi partener al uneia dintre cele mai puternice companii care acţionează în sfera comunicării digitale din Europa.
Ideile pe care le furnizează Ileana Pescariu împreună cu echipa sa clienţilor iau naş- tere în sediul unei vile elegante din zona centrală a Bucureş tiului. Te-ai aştepta ca interiorul unei companii de publicitate să semene cu o navetă spaţială, să aibă decoraţiuni din sticlă şi metal şi să fie dotat cu aparatură electronică hi-tech. Însă birourile sunt decorate simplu, în roşu, alb şi negru, iar pereţii sunt acoperiţi cu fotografii ale vedetelor autohtone.
Omul potrivit, la locul potrivit
La sfârşitul anului 2007, Ileana Pescariu a acceptat o nouă provocare în carieră, aceea de a se ocupa de o companie de publicitate nou-intrată pe piaţa românească, concentrată pe comunicarea digitală. Tranziţia i s-a părut mai uşoară atunci când echipa cu care lucra la „Publicis Dialog“ a decis s-o urmeze la noul loc de muncă - agenţia „Wunderman“. „Am fost omul potrivit, la locul potrivit şi la momentul potrivit. A fost o conjunctură favorabilă pentru toată lumea.
Eu eram într-un moment în care din diverse motive voiam să merg într-o altă etapă şi voiam să intru în sfera digitală. Simţeam că pot mai mult decât făcusem.
Am primit oferta de la pre- şedinta grupului Young&Rubicam, care voia să aducă franciza «Wunderman» în România şi nu ştia cine o să se ocupe de ea. Trecerea s-a produs într-un timp-record, iar lucrurile s-au legat foarte repede. Decizia, negocierea şi obţinerea francizei s-au întâmplat în două săptămâni, atât logistic, cât şi din punct de vedere al semnării actelor. Clienţii ne-au urmat, s-au semnat contracte, s-au utilat birourile etc., în timp ce eu făceam o emisiune la televizor şi aveam piciorul rupt, iar afară ningea şi începeau sărbătorile. Eu am lucrat nouă ani la «Publicis Dialog». Evident că din punct de vedere emoţional mi-a fost greu, dar toată fluenţa lucrurilor mi-a arătat că cineva acolo sus mă iubeşte şi nu m-am mai uitat nicio secundă înapoi. Cea mai importantă recompensă din ultimii ani a fost faptul că echipa cu care lucram m-a urmat“, afirmă Ileana.
Viitoare bloggeriţă
Fiind vorba de o activitate concentrată pe domeniul online, nu poate fi evitat subiectul cu privire la bloguri, noua modă care are din ce în ce mai mulţi adepţi. Ileana recunoaşte că este „presată“ de colegi să-şi creeze un jurnal virtual, în care să comunice cu oamenii cărora li se adresează compania pe care o conduce.
„Colegii mei din departamentul de creaţie încearcă de cel puţin o lună să mă convingă să-mi fac şi eu blog. Până la urmă va trebui să mă las convinsă, însă nu aş comunica informaţii despre mine, pentru că nu mi se pare relevant. Nu sunt Andreea Raicu, pe care o apreciez foarte tare şi pentru că şi-a făcut blog, sau Andreea Marin. Eu mai degrabă m-aş adresa consumatorilor, pentru a obţine un feedback în legătură cu activităţile pe care le desfăşor. Blogosfera este un domeniu pe care celelalte pieţe din străinătate îl folosesc de mult.“
Ca o adevărată femeie de afaceri, Ileana încearcă să gândească în perspectivă şi să anticipeze efectele unui fenomen atât de popular şi răspândit la ora actuală, folosit deopotrivă de adolescenţi sau de corporaţii.
Reversul medaliei
„La noi, lumea este aproape în extaz în legătură cu ideea de blog, cu ideea de «logoree electronică», dar mie mi-e deja teamă de reversul medaliei, mai ales din punctul de vedere al companiilor care folosesc blogul ca mijloc de comunicare, nu neapărat din punct de vedere al bloggerilor. Dar, dacă ai oameni buni pe domeniul ăsta, chiar poţi să faci minuni“.
Ileana Pescariu a lucrat dintotdeauna în domeniul publicităţii. Spre deosebire de alţi profesionişti care s-au reorientat în carieră, Ileana a absolvit Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, făcând parte din prima promoţie a secţiei-experiment.
„M-am hotărât să dau la Comunicare cu două luni înainte de examen. În acea perioadă am intrat de-adevăratelea în comă cofeinică, pentru că n-am dormit, având de învăţat foarte mult. Eu mă pregătisem să dau la Filologie, pentru că terminasem Liceul German, dar le spuneam părinţilor mei că eu vreau să fac Publicitate. Am învăţat timp de două luni împreună cu opt colegi de liceu, pe care practic i-am târât după mine să se înscrie la Comunicare“, îşi aminteşte Ileana.
„Sufăr de hiperactivitate“
Îşi dedică aproape tot timpul meseriei sale şi s-ar declara mulţumită dacă ziua ar avea 72 de ore. „Sufăr de hiperactivitate. Am trei telefoane, care sunt extensiile mele. Şi în vacanţe le iau cu mine. Am fost într-o croazieră acum un an, unde nu a mers telefonul. Am stat tot timpul pe internet. Asta e demenţă, dar e felul meu de-a fi.“
CARTE DE VIZITĂ
Şi-a luat primul serviciu în anul doi de facultate
> Ileana Pescariu s-a născut pe 11 august 1974 în Bucureşti.
> După absolvirea Liceului German, a urmat Facultatea de Filologie, secţia de Comunicare şi Relaţii Publice.
> Primul loc de muncă „serios“, după propriile afirmaţii, a fost în cadrul companiei „Elite“, între 1994 şi 1997, unde a acumulat cunoştinţe în marketing şi a devenit brand manager.
> A urmat apoi experienţa profesională de la Phillip Morris, unde a ocupat funcţia de brand manager „L&M“ şi, ulterior, a avansat pe funcţia de senior brand manager.
> De la Phillip Morris se mută la Prima TV, unde ocupă funcţia de director de publicitate.
> Parcursul profesional o aduce la compania „Publicis“, pe postul de manager, şi, ulterior, director general „Publicis Dialog“.
> În decembrie 2007, devine acţionar şi director general al „Wunderman“.
Faţa nevăzută
Fără adrenalina afacerilor în viaţa privată
> „Divertismentul meu personal este unul foarte liniştit, contrar tuturor aparenţelor. Prefer să-mi vizitez prietenii vechi, cu care am fost colegă la grădiniţă, la şcoală şi, bineînţeles, din acest context nu ar trebui să lipsească iubitul meu. Iar dacă ar mai fi şi pisica, şi câinele...“
> Logodnicul Ilenei, Cătălin Badiu, este medic rezident de chirurgie cardiovasculară la cel mai mare centru de chirurgie cardiacă din Europa - „Herz-Zentrum“ din München, dar intenţionează să revină în România. „Sper că până vine el în România să se mai schimbe sistemul medical“, adaugă Ileana.
> Urăşte limba germană şi Germania. „Mama e ardeleancă şi vorbea în familie limba germană. Pe mine m-a dat la Grădiniţa Germană, după aceea am urmat Şcoala Germană, unde limba maternă era germana, nu româna. Nu mi-a plăcut niciodată această limbă. Acum, iubitul meu locuieşte în Germania, iar mama este de patru ani directorul Institutului Cultural Român de la Berlin.“
> „Sunt o iubitoare de animale. Am o pisică, un câine şi o şinşila. Toate trei trăiesc într-o bună comuniune acasă. La bătrâneţe o să-mi fac o afacere legată de animale.“
ALEGERI
„Nu mi-ar plăcea să mă căsătoresc la Sfatul Popular“ PLANURI. Măritişul se află pe lista de priorităţi a Ilenei, însă nu a stabilit data. Este logodită cu medicul Cătălin Badiu, care profesează în Germania şi face naveta Bucureşti-München de câţiva ani, însă, deocamdată, nu se îndură să-şi ia o pauză de la muncă pentru organizarea
EVZ: Sunteţi o femeie de afaceri de succes, aveţi notorietate, ce vă lipseşte acum? Ileana Pescariu: Evident că-mi lipseşte liniştea unei familii. Dacă o să am timp, jur că mă mărit! M-am logodit, ar trebui să ne căsătorim, dar îţi trebuie timp ca să-ţi organizezi propria nuntă. Atâtea evenimente fac pentru alţii, încât nici propria nuntă nu-ţi vine s-o mai organizezi. Dar nici nu mi-ar plăcea să mă duc la Sfatul Popular să mă căsătoresc. Iniţial, ne gândeam că nu vrem un eveniment mare, însă ulterior mi-am dat seama că la ziua mea, de obicei, invit în jur de 200 de oameni. Nu aş vrea un lucru convenţional cu sarmale şi altele. Trebuie să te ocupi, şi eu n-am timp.
Care este tactica pe care o aplicaţi în afaceri? Care este „politica“ Ilenei Pescariu? Eu îmi conduc echipa şi îmi deservesc clienţii încercând să fiu mereu pro activă, în sensul că la mine nu există „nu se poate“. Se întâmplă să-ţi ceară clienţii lucruri care par la prima vedere aberante sau au un termen-limită foarte scurt. Eu n-am rigiditatea unei structuri multinaţionale şi nici nu accept s-o am, pentru că eu cred că acest lucru este contraproductiv.
Încerc întotdeauna să găsesc o soluţie şi să spun „da, se poate face“ sau „vedem“. Rare sunt cazurile în care spun „nu“ şi nici de la echipa mea nu accept să spun că nu se poate. Trebuie găsită o soluţie. Clienţii apreciază astfel de lucruri în general.
Cât de bine se câştigă din publicitate? Se câştigă mai bine decât în alte domenii, dar nu mai mult decât în domeniul financiar, unde eu n-aş lucra pentru că n-aş putea să mă văd încadrată într-un sistem de tipul ăsta, într-o meserie care mie mi se pare rigidă.
Publicitatea e mult mai flexibilă. Niciodată nu lucrezi cu acelaşi tip de proiect, dar nici nu te poţi duce la şase acasă. Nu ştiu dacă mi s-a întâmplat în ultimii şapte ani să mă duc mai devreme acasă. Doar dacă am fost pe moarte şi nici atunci. Am venit la serviciu cu piciorul rupt. M-am târât pe scări, am venit bolnavă, răcită, dar aşa sunt eu.
Aţi angaja tineri de pe băncile facultăţii la compania dv.? Am încercat şi a fost dezamă gitor. Am făcut o selecţie printre tinerii din anii terminali sau care au terminat facultăţi conexe domeniului comunică rii şi am apelat la o firmă de resurse umane căreia i-am încredinţat această sarcină.
Mi-au selectat 20 de persoane, pe care le-am chemat la interviu. Din aceşti 20, am vrut să păstrez patru, pe care i-am angajat de probă pe o perioadă de trei luni, plătite, urmând ca ulterior să fie angajaţi pe un salariu de 500 de euro. Făceau cam 15% din jobul unui angajat cu experienţă.
Toţi patru ne-au spus după aceste trei luni că vor să lucreze undeva unde să plece la patru acasă sau să lucreze într-o bancă, undeva mai liniştit. Îmi place să cred, sincer, că eu am avut ghinion. La interviu, toţi au spus că şi-ar da viaţa pentru a lucra în acest domeniu.