IL GIORNALE. Pe 3 decembrie, în timpul unei survolări deasupra sudului Chinei, un satelit a identificat lucrările de extindere la un șantier naval lângă Sanya, pe insula Hainan, care se întinde spre Marea Chinei de Sud.

Marea Chinei de Sud este o întindere de apă importantă din punct de vedere strategic, dar și foarte disputată, așa cum am reușit să evidențiem în ultimii ani. China o revendică practic în întregime, sub conceptul "Nine Dash Lines" și a întărit bazele forțelor sale armate din regiune.

Pe insula Hainan, care face parte din China "continentală", șantierul naval nu este singurul care a fost "consolidat": baza aeriană din apropiere a fost, de asemenea, mărită și ar putea face diferența pentru echilibrul forțelor din regiune.

Imaginile prin satelit ale arsenalului naval demonstrează că lucrările de extindere, care urmează să fie finalizate, sunt atât de mari încât, de acum înainte, platforma poate să găzduiască un portavion nu de mărimea celor aflate deja în serviciu, Liaoning și Shandong, ci mai degrabă precum cel aflat în construcție pentru Pla Navy: Type-003, care se estimează că va avea 85.000 de tone (comparativ cu standardul de 55.000 pentru Liaoning) și va putea lansa aeronave prin catapulte electromagnetice (EMALS), la fel ca și noile portavioane americane din clasa Ford.

Construcția platformei a început în 2016. Ca și pentru orice nouă instalație observate numai prin imagini prin satelit, există un anumit grad de incertitudine în evaluarea scopului său. Totuși, pare din toate punctele de vedere să fie într-adevăr o platformă portuară pentru reparația și întreținerea navelor.

Deținerea unei platforme pe uscat de aceste dimensiuni pe insula Hainan va consolida foarte mult prezența navală în apele sudice ale Pacificului de Vest și oferă o indicație clară că portavioanele vor avea baza permanentă acolo.

China dă un mare imbold construcțiilor sale navale: de ceva timp, ritmul de producere a unităților navale, care ar putea fi numit "frenetic" sau "ca în vreme de război", i-a permis să devină cea mai mare Marină din lume (deși nu cea mai puternică, care rămâne cea americană).

Pentru a face o comparație: între 2005 și 2020, Beijingul are un bilanț net, între unitățile lansate și retrase din serviciu, de +117, în timp ce Washingtonul, în același interval de timp, doar de +5. Un dezavantaj numeric uriaș, considerat, de asemenea, după cum a fost evidențiat în raportul recent publicat de Serviciul Naval al SUA (Advantage at Sea; Prevailing with Integrated All-Domain Naval Power) că U.S. Navy are o vocație și, prin urmare, angajamente globale, care provoacă dispersarea mijloacelor, în timp ce Pla Navy, pentru moment, are încă o vocație "regională", prin urmare, își concentrează toate unitățile sale navale în apele din apropierea Chinei: o problemă deloc de subestimat pentru supremația navală a SUA în Pacificul de Vest.

O vocație „regională”, cea chineză, însă, destinată să fie de scurtă durată. Beijingul este hotărât să devină o putere globală, opunându-se Statelor Unite la scară mondială și pentru aceasta are nevoie de o flotă modernă și mare, capabilă să fie un instrument eficient de descurajare, dar și de etalare a forței.

Un efort care trece, obligatoriu, prin implementarea capacității șantierelor navale și care nu vizează doar construirea de unități de suprafață precum portavioane, distrugătoare sau nave de asalt amfibii. Știm, de fapt, că și porturile pentru construcția de submarine au fost extinse, dublându-și practic capacitățile de construcție.

Șantierul naval Bohai din Huludao, în provincia Liaoning, unde sunt construite submarinele pentru Pla Navy, a fost recent mărit.

Efortul depus de Beijing pentru a avea o Blue Water Navy, adică o Marină oceanică vine din necesitatea creșterii numărului submarinelor sale alimentate cu energie nucleară.

Totuși, acest efort a fost puternic condiționat, până în prezent, de faptul că China dispune de un singur port unde pot fi asamblate aceste unități subacvatice, indiferent dacă sunt de tip SSN (submarine nucleare de atac) sau SSBN (submarine nucleare cu rachete balistice): șantierul naval Bohai. Prin urmare, lucrările de extindere vor permite Beijingului să înființeze două unități de acest tip în același timp.

Alegerea de a extinde portul de pe insula Hainan, însă, aduce cu sine o considerație geostrategică foarte specifică: China, prin mutarea la sud a capacității de a găzdui un portavion de mari dimensiuni, intenționează să crească presiunea asupra apelor disputate din Marea Chinei de Sud și, credem, are de-a face și cu recenta considerație apărută într-o revistă locală strâns legată de lumea Apărării naționale de la Beijing. Potrivit Naval and Merchant Ships, de fapt, insulele (artificiale și neartificiale) din arhipeleagurile din acea mare disputată (Paracelsus și Spratly) ar fi "vulnerabile" din mai multe motive, printre care se remarcă distanța față de continent, care ar complica lanțul logistic de aprovizionare în caz de conflict și sunt "prost echipate" pentru a rezista unui posibil atac din partea Statelor Unite, chiar având în vedere apropierea partenerilor și a aliaților săi, precum Filipine.

Am avut deja ocazia să afirmăm că această critică, deși motivată în detaliu, implică însă teama persistentă a Beijingului față de puterea navală (și aeriană) americană, care, tocmai datorită calității mijloacelor sale, reprezintă încă un atu formidabil pentru a contracara ambițiile expansioniste ale Chinei în caz de conflict.

Posibilitatea de a opera (și repara) un portavion de mari dimensiuni, cu baza în Hainan, în apropierea Mării Chinei de Sud, ar trebui citită în acest sens: Beijingul nu intenționează să renunțe deloc la acea mare disputată și, prin urmare, pregătește toate infrastructurile logistice adecvate pentru a avea capacități navale capabile să rivalizeze cu cele ale Statelor Unite. (Rador)

Traducerea: Oana Avram/oavram/cciulu