Ianțu: „Vrei să fii milionar?”, o perioadă pe care am închis-o

După trei ani departe de televiziune, Virgil Ianțu spune că și-ar dori să se întoarcă pe sticlă.

 Nu oricum, însă, și mai ales nu la „Vrei să fii milionar!”. „Este o perioadă pe care eu am închis- o. Vreau să fac lucruri noi. Iubesc formatul acesta, am crescut cu el și mi-a adus multe satisfacții. Dar, gata! A fost vremea lui”, spune prezentatorul TV. Ce vrea să facă la TV, explică într-un interviu pentru EVZ.

- EVZ: Ai proiecte sau propuneri pentru TV?

- Virgil Ianțu: Discuții am avut dar aștept un format potrivit pentru mine. Nu fac orice, am evitat să mă implic în ceva ce nu cred. Dar sunt formate pe care le-aș face de mâine. Cel mai tare îmi îmi doresc ceva ce nu există la ora actuală. E vorba de un late night show, cum face Jimmy Fallon sau cum făcea Jay Leno. Ceva de genul ăsta cu umor, ironie…

- Ceva cum a făcut Călinescu?

- Așa ceva. Mi-a plăcut Chestiunea zilei cât a fost la PRO. Călinescu avea un tip de umor, i-am citit umorul, deși mulți l-au categorisit altfel, l-au dus în zona aroganței. Cum, de altfel, și eu sunt perceput de multe ori ca fiind arogant, deși nu-mi stă în fire. Fața nu ajută. Îmi doresc un show elegant, cu oameni faini, cu oameni care au făcut ceva în viață, oameni care au umor. Ceea ce se întâmplă în televiziune, cu mici excepții, este foarte trist. Nu trist, revoltător și foarte periculos pentru generațiile care urmează. Probabil că, dacă eu creșteam cu ceea ce se întâmplă acum la televizor, eram un incult și un om trist.

- Alte proiecte mai ai?

- Fac cursuri. Coaching, leader ship. Mi-am dat seama că am calități. Lucrez bine cu oamenii. Mă gândesc sămi fac propria firmă de coaching și training. Deocamdată merge bine, iar cei cu care am lucrat mi-au spus că li s-a schimbat viaţa.

- Te-ai gândit vreodată să părăsești România?

- Da, m-am gândit. Înainte de alegeri. Eram foarte îngrijorat de ce o să se întâmple și eram foarte aproape cu gândul de a renunța. Dar, locul meu cred că este aici cât se mai poate civiliza și cât lucrurile încep să se schimbe. O schimbare se vede, chiar dacă oamenii simpli nu mai cred că se întâmplă lucruri. Dar ele se întâmplă. Sunt pline închisorile. Măcar acum să susținem justiția. E normal că au o activitate intensă. Li se reproșează că fac prea mult. Normal, este aglomerație mare după 25 de ani în care nu au făcut nimic.