Zeci de mii de românce pleacă în Occident cu speranța unui trai mai bun. Cu toate acestea, din nefericire, multe dintre ele ajung înapoi acasă nu fericite și cu puterea de a construi un viitor mai bun, ci cu depresii grave, cu halucinații grave și delir. În Occident, româncele ajung să trăiască adevărate coșmaruri.
Româncele care au plecat în Occident pentru a îngriji bătrâni au oferit declarații sfâșietoare despre condițiile de lucru și modul în care sunt tratate.
„Mi-a luat buletinul și mi-a spus numele. Mi-am zis nu se poate, eu nu știu cine sunt”, a povestit la Antena 3 Aurelia, îngrijitoare,
„E iadul, 24 din 24 nu te lasă să dormi, sau să trăiești. Nu știi ce se întâmplă cu tine, nu m-am așteptat să fac depresii, să ajung să mă omor”, a declarat Gabriela, tot îngrijitoare.
„Atacuri de panică, halucinații, idei delirante, cineva cred că le fac rău, au debuturi de schizofrenie”, a declarat Petronela Nchita, medic psihiatru, la Socola.
Problema a ajuns în atenția opiniei publice, iar unele țări au început s ia măsuri în acest sens. Spre exemplu, în Austria, îngrijitoarele lucrează în ture de câte o lună, iar apoi sunt înlocuite de colegele de schimb. Acest regim e vital, mai ales pentru româncele care îngrijesc vârstnici cu demență sau cu probleme, dar din cauza pandemiei, acest nu a mai putu fi făcut.
„Cele care pleacă sunt amenințate. Că dacă pleacă, locurile de muncă din Austria nu vor mai exista. Multe fete nu și-au primit banii”, a spus Simona, îngrijitoare.
Companiile austriece au căutat soluții și în cele din urmă au găsit câteva, dar nu pentru a aduce româncele acasă, ci pentru a duce îngrijitoare în Austria, pentru clienții lor. Pe data de 30 martie, a zburat un avion gol în România și s-a întors plin în Austria.
Deocamdată nu s-a găsit nicio variantă de transport, nici măcar pentru care au îngrijit cazuri grele. Ele au fost lăsate să se descurce cum pot. Sunt femei care au plătit și salariul pe jumătate de lună ca să ajungă în România, Simona a ajuns extenuată în țară.
„A mințit familia zile la rândul. Atunci am anunțat familia. Eu i-am zis că nu mai rezist psihic, aveam un pacient cu demență. Toată noaptea nu dormeam, trântea ușile. Îl supravegheam. Normal era 24 din 24 supraveghat”, a declarat Simona.