Sfântul Mucenic Iachint a fost slujitor al meselor imperiale în vremea lui Traian (98-117). Faptul că nu participa la jertfele aduse de împărat idolilor a atras atenția.
Așa s-a aflat că este creștin. Iachint este aruncat în temniță, iar de mâncare nu i se aduce altceva decât din jertfele pentru idoli.
Sfântul refuză hrana, considerând-o spurcată, și moare de foame literalmente de foame. Unul dintre străjeri, intrând în celulă, găsește temnița luminată puternic și doi îngeri stând lângă Iachint: unul îi acoperea trupul cu o haină de lumină, altul îi punea pe cap o cunună strălucitoare. Traian poruncește ca trupul Sfântului să fie aruncat în pustiu, pentru a fi mâncat de fiarele sălbatice. Însă moaștele sale au fost luate de preotul Timotei, o rudă a mucenicului, și îngropate cu toată cinstea.