Azi trebuie să-ţi regăseşti echilibrul interior şi pacea sufletească de care ai atâta nevoie! Nu te lasa impresionat de zvonuri şi perspective sumbre, zâmbeşte şi rezolvă-ţi problemele tale.

5 noiembrie

 

 

 

Pe 5 noiembrie s-au născut Vivian Leigh, Lester Piggot, Elke Sommer, Art Garfunkel, Mihail Sadoveanu, Ion Vlădoiu, Elena Merişoreanu, Ion Pârcălab, Alexandru Şiperco, Mihai Covaliu.

 

Nimic în "Kalendar"... iar în calendarul creştin Galaction, Epistimia şi Grigorie.

 

Dar, o notă specială pentru diva adevărată care a fost Vivian Leigh, pe care o pomenim astăzi. Nu ştiu dacă se găsea o altă actriţă, atunci şi în toată istoria teatrului sau a filmului, care s-o înţelegă şi s-o interpreteze mai bine pe Scarlett O'Hara! Pentru o perioadă de timp, atinsă de graţia divină, Vivian Leigh a fost, a devenit, Scarlett O'Hara, fiica Sudului! Evident, o nativă din Scorpion...

 

Ziua de 5 noiembrie este importantă, dar nu ca şi conjunctură astrologică. O predominare benefică face ziua „călduţă”, dar nu poate săraca zi să fie foarte bună, din cauza vanităţii şi a răutăţii unor oameni!

Ei bine, ziua de 5 noiembrie este importantă pentru că arată cum se constituie, cum se formează tradiţiile populare.

În Marea Britanie este „Guy Fawkes Night”. Vezi https://evz.ro/castigat-ridendo-mores-mai-stiti-sa-radeti-horoscopul-lui-dom-profesor.html.

 

În corespondența mea stufoasă s-a rătăcit și un email de la prințul Saad. Îmi trimite un articol din 2 noiembrie din revista de specialitate ”Geology”.

Bucăți misterioase de sticlă torsionată ciudat, împrăștiate în mijlocul deșertului Atacama din Chile ar fi putut proveni dintr-o cometă, sau un asteroid foarte mare, care a explodat în atmosfera Terrei în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, potrivit unui nou studiu. Bucățile de sticlă se numesc tectite sau moldavit.

Explozia a fost foarte puternică –  care ar fi putut fi explozii multiple consecutive – ar fi produs suflu intens la fel de puternic precum tornadele. Căldura arzătoare a topit nisipul deșertului, transformându-l în sticlă de silicat sau într-un solid care conține siliciu și oxigen, într-o proporție particulară.

Deși cercetătorii au descoperit pentru prima dată aceste depozite de sticlă în urmă cu aproximativ un deceniu, originile lor au rămas un mister. Tectitele din siliciu pur, unle de culoare verde închis și altele de culoare neagră, se găsesc în zone concentrate pe o arie aproape circulară, cu raza de 75 de kilometri (47 de mile) în deșertul Atacama, spune un studiu al Universității Brown. Tectitele sunt „răsucite și turtite”. S-a descoperit că pot să aibă până la 20 de inchi (50 de centimetri) în diametru – puțin mai mare decât o cutie de pizza.

Cercetătorii care au descoperit primele tectite au emis ipoteza că acestea provin dintr-un bolid, sau din meteori care explodează în atmosferă; dar un alt grup a concluzionat ulterior că tectitele au fost rezultatul unor incendii intense de iarbă, potrivit noului studiu. La acea vreme, zona nu era deșert, avea pământ nisipos, dar și copaci și iarbă, potrivit comunicatului.

Pentru a afla varianta corectă, cercetătorii din SUA și Chile au efectuat o analiză chimică a zeci de mostre de sticlă găsite în acel deșert. În interiorul sticlei, cercetătorii au descoperit minerale numite zirconi, dintre care unele s-au descompus în baddeleyit, un mineral rar de oxid de zirconiu, potrivit declarației. Baddeleyita este un mineral rar de oxid de zirconiu, care apare într-o varietate de forme de cristale prismatice monoclinice. Este transparent la translucid, are indici mari de refracție și variază de la incolor până la galben, verde și maro închis. Această tranziție de la zircon la baddeleyit are loc de obicei la temperaturi mai mari de 3.040 de grade Fahrenheit (1.670 de grade Celsius), mult mai mari decât temperatura la care ar fi atins-o focurile de iarbă, potrivit declarației.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, minerale care au fost găsite anterior doar în meteoriți și alte roci originare din spațiu; unele dintre minerale, cum ar fi cubanitul și troilitul, erau similare cu mineralele descoperite în mostre de la o cometă numită Wild 2 colectate de misiunea Stardust a NASA. Mai mult decât atât, formele ciudate, răsucite ale tectitelor indică, de asemenea, căldura intensă și suflul formidabil care ar fi produse de o astfel de explozie de cometă. Cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste tectite, lacrimi ale deșertului, sunt probabil rezultatul unei comete similare cu Wild 2.

„Este prima dată când avem dovezi clare despre tectite pe Pământ care au fost create de radiația termică și suflul de la o ”minge de foc” care explodează chiar deasupra suprafeței”, a spus autorul principal Pete Schultz, profesor emerit la Departamentul de Pământ și Mediu al Universității Brown. Se mai spune în declarație: „Pentru a avea un efect atât de dramatic pe o suprafață atât de mare, aceasta a fost o explozie cu adevărat masivă. Mulți dintre noi am văzut meteori de foc, bolizi pe cer, dar acestea sunt minuscule scântei în comparație cu asta.”

Cercetătorii au estimat că explozia a avut loc cu aproximativ 12.000 de ani în urmă, dar speră că studiile ulterioare vor ajuta la identificarea cu mai multă precizie a datei și a dimensiunii cometei.

„Este prea devreme să spunem dacă a existat sau nu o legătură cauzală, dar ceea ce putem spune este că acest eveniment s-a întâmplat în aceeași perioadă în care credem că megafauna a dispărut, ceea ce este intrigant”, a spus Schultz. „Există, de asemenea, șansa ca acest lucru să fi fost de fapt martor de primii locuitori, care tocmai sosiseră în regiune. Ar fi fost un spectacol pe cinste”.

Saad îmi atrage atenția asupra dimensiunilor uriașe ale tectitelor. V-am povestit altădată că am făcut parte ca secund-navigator din echipajul de căutători de comori al prințului Saad. Echipaj înregistrat cu acte în regulă și cotizațiile plătite la zi la Club. Recent, adică cu un an în urmă, Saad a achitat cotizațiile pe viață ale membrilor supraviețuitori din echipaj și, fiind întrunite condițiile, de experiență și vârstă, a cumpărat brevetele de rear-admiral pentru el și de commodore pentru mine.

 

În prezent la Club sunt înregistrate 107 nave cu echipajele respective, mai mult de jumătate dintre ele fiind vapoare în toată regula, sigur, adaptate nevoilor specifice. Câteva remorchere foarte puternice, un submarin franțuzesc scos la pensie, casat din serviciul activ, cu motoare Diesel și două batiscafe completează flota ”privateers”. Rolul Clubului este pur birocratic. În momentul, adică nu mai târziu de trei zile, de la data când un echipaj își manifestă, în scris, interesul pentru a explora, găsi și recupera cutare comoară, din cutare loc, ei bine, Clubul emite ”Letter of Marque” pe numele căpitanului și vasului în chestiune. Întotdeauna sunt menționați secundul, apoi nostromul, ca următorii la comandă. Apoi Clubul anunță, prin scrisoare oficială, autoritățile pe teritoriul cărora se desfășoară recuperarea comorii. Eventualele taxe și alte cheltuieli cerute de autorități revin căpitanilor respectivi, Clubul nu are nicio valență în această chestiune. Sau, verificarea unui naufragiu, pentru câte o firmă de asigurări. Clubul nu intervine în diferendele dintre căpitani, numește un commodore, să rezolve el chestiunea. La fel dacă se constituie o flotă de mai multe nave, se numește un commodore care să coordoneze grupul de nave și să-i stăpânească pe căpitani. La ora actuală Clubul are doi rear-admiral, pe Saad și încă un danez, cu nume imposibil. I se spune amiralul Sven. Amiral plin nu are Clubul, nimeni nu a dorit o răspundere așa de mare. Ați fi foarte mirați să știți că pe navele Clubului domnește o disciplină mai ceva ca în marina britanică și că se respectă la sânge lanțul de comandă. Adică un amiral nu poate să-i ordone ceva unui matroz simplu, decât dacă sunt doar ei doi pe o insulă pustie!

 

Cu echipajul lui Saad, doi ani de zile, am căutat comori în deșert. Tectite, unchiul cel insuportabil de bogat al lui Saad plătea oricât pentru o lacrimă a deșertului. Moldavitul pe care îl căutam noi era rezultatul trăznetului în deșert. Energia uriașă a trăznetului topea nisipul și îl aruncă în jur ca mici picături, sau sfere minuscule de sticlă. Unele aveau zirconiu, cele mai prețioase. Ușor, foarte ușor radioactive. Superstiția, în care credea ca din Coran unchiul lui Saad, spune că tectitele prelungesc viața și tinerețea, întreținînd o sănătate buna. Trebuia să ai tectite, cât mai multe în jurul tău, iar cele cu zirconiu să fie în paharul din care bei apă, sau ceai. Nu, nu se înghit, niciodată!

 

Ce să spun, cred că superstiția nu este falsă. Unchiul lui Saad trăiește și în ziua de astăzi, are 92 de ani și încă se mai duce la vânătoare cu șoimi. Îmi pare rău că nu am păstrat o tectită și pentru mine, dar genul acesta de magie nu funcționează decât dacă crezi în ea. Nu prea credeam că moldavitul poate prelungi viața... probabil, dacă nu sigur, că m-am înșelat.

 

O să mă întrebați cum găseam tectitele în deșert. Întâi era o operațiune de a afla unde trăznea mai des în deșert, sau, foarte rar, unde a căzut un meteorit.  După ce aflam zona, întrebându-i pe localnici, venea rândul meu cel cu ”baraka” care spunea unde să începem să cernem nisipul. Apoi... găseam, sau ne mutam locul!

 

La sfârșitul emailului prințul Saad mă întreabă dacă aș fi gata să începem o nouă aventură în deșertul Atacama, ca acum 40 de ani. Răspunsul mi-l dă tot el. ”Spiritul îmi spune să plec, să îndrăznesc, dar când mă uit în oglindă și văd un arab gras, chel, cu cearcăne și cu nasul coroiat îmi dau seamă că numai sunt în stare”.  Saad este mai tânăr ca mine cu nouă ani de zile. Nu i-am spus că regret că nu am vârsta lui, o să afle când o să aibă vârsta mea. Dar, el are câteva picături de moldavit!

 

Cu moldavit, sau fără, mâine este o altă zi!