Horea și Cloșca, prinși acum 240 de ani. Autoritățile habsburgice au beneficiat de serviciile unor țărani, funcționari silvici și chiar fețe bisericești.
Horea - decizia regrupării pentru primăvara anului 1785
Horea, Cloșca și Crișan au condus o mișcare națională pentru drepturile românilor, dar care a avut și o componentă profund socială. Mișcarea lui Horea se numește revoluție populară. Este impropriu numită răscoală. În decembrie 1784, la începutul lunii, armatele imperiale conduse de Baronul Preiss au depășit numeric și logistic forța moților.
Liderul revoluției, departe de a fi iobagul de care s-a vorbit în istoriografia comunistă, a fost un lider angrenat în lupta națională. A înțeles că doar o înțelegere cu împăratul va putea favoriza mișcarea românească în dauna nobililor maghiari. Până la urmă, atitudinea duplicitară a împăratului a dus la înfrângerea mișcării.
El visa ca mișcarea să se reia în primăvară, când oamenii s-ar fi putut regrupa în munți. Iarna era foarte greu să lupți contra unei armate organizate, aprovizionate și echipate.
Horea - cum a încercat să supraviețuiască iernii. Planurile prinderii sale
Horea, împreună cu un alt lider, Cloșca au decis să se ascundă în zona Albacului, azi Comuna Horea. Horea a ales Pădurea Scorucetului. Ascunzătoarea era undeva pe raza satelor compomente ale Albacului. Arada și Râul Mare. Autoritățile au pus bază pe un funcționar silvic din Abrud, un sas, Anton Meltzer. Acesta răspundea de zona silvică în care se găsea Albacul. El s-a gândit să caute țărani care știau bine potecile. Prețul trădării au fost galbenii, adică suma de 300 galbeni. În plus, țăranii primeau diploma eliberării din iobăgie. Principalul lider se ascundea alături de Cloșca.
Operațiunea de prindere. Crișan a fost prins după aproape o lună
Țăranii au ajuns la apropiații lui Horea care păzeau ascunzătoarea. Crezând că vin cu merinde, străjile i-au dus la ascunzătoare. Cei patru-cinci țărani i-au imobilizat pe cei doi. Horea ar fi aruncat anumite documente în foc, pentru a acoperi urmele unei corespondențe secrete. Ideea era că autoritățile nu trebuiau să știe cum se extinsese răscoala. Crișan a fost prins la 30 ianuarie 1785, prin intervenția unui preot localnic, Popa Moise, ajutat de fiul său și alți țărani.
Autoritățile au deschis o anchetă coordonată de către baronul Anton Jankovic. Ancheta viza modul de organizare, de comunicare între cei ridicați în cadrul revoltei. Ideea era ca pe viitor, o altă mișcare să fie prevenită din fașă.