Nu-i uşor să realizezi un interviu cu Horaţiu Mălăele. Grafician, scriitor, actor şi regizor, Mălăele este mai tota timpul ocupat. Mi-a propus ca loc de întâlnire Teatrul Bulandra, sala de la Grădina Icoanei.
Urma să joace în "Măscăriciul" , piesa lui Cehov unde este atât regizor, cât şi actor. A venit cu o oră înainte de reprezentaţie ca să pună la punct câteva detalii. Până să încep interviul, a vorbit cu regizorul de platou, responsabilul de lumini, a aranjat pe scenă câteva piese din recuzită şi a făcut exerciţii de încălzire a vocii. Într-un interviu pentru EVZ, actorul vorbeşte despre filmul românesc, teatru, dar şi despre compromisuri şi neîmpliniri. "Nu am regrete majore care să mă fi stârnit în vreun anume fel. Lucrurile au mers cum a vrut bunul Dumnezeu şi, aşa cum spuneam şi în carte (n.r. - "Rătăciri", lansată la începutul lunii iunie), nicicând n-a fost să nu fie într-un fel". EVZ: Ştiu că aveţi salarii mici... Horaţiu Mălăele: Un actor supravieţuieşte foarte greu. Salariile sunt mici, trăim sub acoperişul unei legi teatrale extrem de învechite şi de proaste, împrumutată de la Răsărit, mai pe şleau de la Rusia, la care ei au renunţat, noi nu. Suntem plătiţi egal şi prost. De aceea nu pot să înjur niciodată, nu pot decât să compătimesc poate, un actor care întinde mâna frivolităţii şi intră în producţii TV sau cinematografice submediocre. Că are o familie de întreţinut, are o viaţă de întreţinut. Îşi strică imaginea? Când trebuie să supravieţuieşti, nu contează cât de mult ţi se strică imaginea. Cel mai mult contează cât te afectează pe tine. Pentru că sunt actori morali de mare calibru care întind mâna acestui lucru superficial, minor, ca să trăiască. Dacă o faci cu bună-ştiinţă, dacă ai bani şi totuşi o faci, atunci e condamnabil. Ce viitor are teatrul? Din punctul meu de vedere, teatrul a rămas un templu, în care oficiază actori mai mari, mai mici sau foarte mari. Nu ştiu dacă România a dus lipsă de actori. Românul e un popor ludic, jucăuş, scormonitor. Eu cred că teatrul va dăinui atât cât va dăinui lumea. Acolo unde există o biserică, există Dumnezeu şi acolo unde există un teatru, există spirit. Este un întreţinător de spirit. Vedeţi şi dumneavoastră câtă televiziune, câte formule tv s-au inventat şi totuşi această pseudoconcurenţă nu a afectat destinul teatrului. La teatru sălile sunt pline, dar la filmele româneşti nu prea vin spectatori. De ce? În primul rând cred că nu avem nişte buni povestitori. Nu sunt subiecte de interes, sunt nişte ciudăţenii. Se fac filme în special pentru premii, nu neapărat pentru a respecta o lege stilistică impusă. Spre deosebire de teatru unde avem nişte buni povestitori, nişte mari regizori, care stârnesc curiozitate prin ei înşişi. Spectatorii vin la teatru nu neapărat să vadă vedete, ci să vadă montări. Unele producţii au luat totuşi şi premii internaţionale... Bănuiesc că s-a stabilit o neîncredere cronică. În cazul filmului românesc succesele sunt accidentale şi spectatorul nu riscă, pentru că s-ar putea să se fi înşelat de foarte multe ori când a mers cu foarte multă încredere în speranţa că va vedea un film bun şi a văzut ciudăţenii. Nu există niciun marketing bun sau mediatizare. S-a născut totuşi un nou sistem de a gândi filmul, mă refer la ceea ce înseamnă noul val, această formă stilistică minimalistă care putea să creeze un interes al spectatorului de film. Iată ca nu s-a întâmplat aşa şi lumea e circumspectă şi calcă cu multă prudenţă treptele cinematografelor. "Când trebuie să supravieţuieşti, nu contează cât de mult ţi se strică imaginea. Cel mai mult contează cât te afectează pe tine. Pentru că sunt actori morali de mare calibru care întind mâna acestui lucru superfi cial, minor, ca să trăiască." HORAŢIU MĂLĂELE, actor Mălăele nu are regrete. Recunoaşte că actorii au un salariu mic, însă nu îi condamnă pe cei care joacă în producţii "submediocre" "Rătăcirile" lui Mălăele La începutul lunii, artistul, alintat de prieteni "Hora", a găsit timp şi pentru o carte. Volumul "Rătăciri" ne arată un Mălăele într-o altă ipostază: "E o carte pe care o iubesc, este un lucru ecletic, cu lucruri noi şi foarte noi dar şi cu unele foarte vechi". Cartea a fost foarte bine primită de public. Prezent la evenimentul de lansare, Radu Beliga spune: "Tot ce face Horaţiu Mălăele, atunci când nu e pur şi simplu excepţional, e de-a dreptul genial. Dovadă acest volum pe care l-am citit cu uimire şi admiraţie. Pe nerăsuflate. Ce mai pot să zic?". În ceea ce priveşte criza prin care trece România, Mălăele consideră că "La teatru n-am auzit să fi fost o criză atât de evidentă încât să se consemneze o lipsă a spectatorului din sală. La teatru lumea a venit dintotdeauna. Indiferent că au fost regimuri ideologice diferite, indiferent că a fost o criză fenomenală în ţară şi nu numai şi lucrurile o luaseră razna imediat după revoluţie, omul a simţit nevoia să vină la teatru".