Genialul actor și caricaturist Horațiu Mălăele a ajuns la 71 de ani. Nu i-a fost ușor, dacă ar fi să ne luăm după ceea ce povestea, în urmă cu câțiva ani.

Horațiu Mălăele, diamantul din noroi

Actorul a povestit că nu s-a născut tocmai ca un copil supradotat. Dimpotrivă, a avut diverse probleme grave, atât fizice, cât și intelectuale. Cu toate acestea, ajuns la 71 de ani, Horațiu Mălăele a reuși să fie strălucitor pe scenă și pe marel ecran.

Și nu numai. Pentru că este și un caricaturist renumit, dar și autorul unor cărți precum „Tehomir”, „Tristețea ploilor” sau „Poezii și vorbe-n vânt”.

Horaţiu Mălăele s-a născut în 1952 la Târgu Jiu, „un oraş de provincie cu multă mizerie, bani puţini şi totul depindea de aşa-zisele cartele. Murdăria era colectivă şi te bucurai când găseai un pantalon, mâncare sau dacă cineva îţi făcea cadou o jucărie.”

Potrivit mamei sale, actorul s-a născut pe 31 iulie, dar în acte a fost trecut pe 1 august 1952.

O copilărie chinuită și o întâlnire astrală

„Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine: profesori și copii, eram numit «prostu' clasei», mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat.

Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic.

Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, și a vorbit puțin cu mine.

La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: «Tu ești un geniu!». Iar eu am început să fiu”, și-a povestit actorul, pe scurt și cu umor, copilăria și educația.

Într-un interviu din Timpul, Mălăele a dezvăluit și cine a fost profesorul care l-a împins către artă. „Învăţătorul sufletului meu, Nicu Gheorghe, cel care m-a învăţat să desenez. Datorită lui sunt ceea ce sunt astăzi, bun sau rău. M-a îndrumat şi m-a supravegheat. Am avut chiar o expoziţie la final de liceu, la Târgu Jiu, astfel, în ultimul an de liceu m-am hotărât să dau la Arte plastice”, a povestit Horațiu Mălăele.

Mălăele, un copil rău cu părinți buni?

Dar nici n-a fost vreun copil cuminte ci, dimpotrivă, „un bătăuş”, după cum el însuși povestește. I se spunea „Vulpoiul Negru” din acest motiv.

Despre tatăl său spune că a fost un om extrem de ludic, iar despre mama sa că a fost „o femeie deşteaptă, puternică şi cu mult umor”. Umorul cu care își încântă spectatorii tot de la părinți l-a moștenit, se pare: „am avut părinţi extrem de hazoşi, nişte oameni care şi-au sărbătorit viaţa într-un fel unic şi s-ar putea ca bucuria şi umorul care i-a însoţit să fi fost moştenite nu numai de mine, ci şi de copiii mei”.

Iar momentul în care rața cea urâtă a devenit lebădă a fost liceul. „A fost momentul revelaţiei, al naşterii mele. Diriginta mea, Doamna Felicia Iliescu, pe care am să o pomenesc ori de câte ori va fi cazul, a fost omul care a bănuit că pot face şi altceva decât doreau ceilalţi profesori de la mine”, a mai povestit actorul, caricaturistul și scriitorul.