Herta Muller a lansat ieri un atac virulent la adresa modului în care fostele dictaturi comuniste din centrul şi estul Europei îşi gestionează trecutul totalitar. Discursul scriitoarei germane n-a menajat România, țara în care “dictatura trăieşte a doua viaţă”, iar indiferența cetăţenilor le permite foştilor securişti să performeze nestingheriţi în spaţiul public, scrie EUobserver.
O conferinţă susţinută ieri la Bruxelles, în cadrul unui turneu de promovare a romanului “Atemschaukel”, opera care i-a adus Hertei Muller premiul Nobel pentru literatură, i-a oferit scriitoarei prilejul de a relua, în termeni acuzatori, subiectul trecutului totalitar est-european şi al prezentului amnezic. Muller a condamnat “naivitatea” occidentalilor de a integra nişte ţări incapabile să se purifice, oferind exemplul României, acolo unde “o mulţime de oameni care au lucrat pentru Securitate se află acum în poziţii înalte, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva. Nu e un lucru important pentru societate”. “Aceşti oameni au câştigat atâta influență încât au reuşit să repună în funcţiune vechea reţea de putere, în care toţi se cunosc şi se servesc între ei. E a doua viaţă a dictaturii. Fără ideologie. Fără socialism”, a declarat Muller, citată de EUobserver.
Radu Tinu, rana care nu se vindecă
Scriitoarea nu s-a limitat la simpla semnalare a cancerului clientelar produs de metastazele comunismului. A mers mai departe, oferind exemplul lui Radu Tinu, ofiţerul de Securitate care planta microfoane în casa Hertei Muller, în perioada în care aceasta nu evadase încă din purgatoriul României ceauşiste. Mai mult, omul care declara anul trecut că laureata Nobelului suferă de psihoză, că exagerează în descrierea trecutului sau şi că, de fapt, Securitatea ar fi urmărit-o doar pentru că “avea legături cu spioni”. Prezenţa lui Radu Tinu în fruntea sucursalei Asirom din Timişoara (n.r. deţinută de o firmă austriacă) a fost exemplul oferit ieri de Herta Muller la Bruxelles pentru a acuza incapacitatea României de a a-și regla conturile cu trecutul. “M-a iritat enorm. Nu faptul că Radu Tinu există, ci faptul că el deţine acest post, că cea mai mare companie de asigurări din Austria angajează astfel de oameni. Mai mult, faptul că o persoană ca Tinu are o asemenea vizibilitate în România, acolo unde se poate exprima liber în toate ziarele. Acest lucru n-ar fi fost posibil în Germania”, şi-a încheiat tirada Herta Muller. “Dacă sunt satisfăcută de un aspect al vieţii mele, acela nu e scrisul, ci faptul că am reuşit să-mi păstrez integritatea în perioada în care am trăit sub dictatura din România. Acesta e cel mai important lucru “, Herta Muller, scriitoare germană
PENSIA GERMANĂ
Rezervaţia de cadre: 2000 de “foşti” şi nicio remuşcare
Povestea generică a Hertei Muller, scriitoarea de origine română câştigătoare a Nobelului literar decernat în 2009, a devenit arhicunoscută în ultimele luni, populând paginile ziarelor occidentale şi reaprinzând dezbaterea asupra calvarului provocat de acţiunile Securităţii. “Acest lucru n-ar fi fost posibil în Germania”, spunea ieri Muller, referindu-se la prezenţa influentă şi vizibilă a foştilor securişti pe scena publică românească. Scriitoarea are însă doar pe jumătate dreptate. În ianuarie 2010, postul de televiziune german ARD difuza un documentar despre agenţii Securităţii refugiaţi în patria adoptivă a Hertei Muller. O ipoteză, prea rar luată în calcul, prindea atunci formă: în urma comunităţii germane din România au rămas doar notele informative şi dosarele prăfuite, pentru că nici măcar delatorii n-au rezistat tentaţiei de a defecta. Publicaţiile germane Die Zeit şi Tagesspiegel se aplecau atunci asupra dezvăluirilor ARD, susţinând anchetarea foştilor informatori ai Securităţii fugiți din România. Chiar Herta Muller spunea acum trei luni că „Germania e o rezervaţie confortabilă pentru agenţii Securităţii”. Iar Deutsche Welle confirma ipoteza când avansa o cifră între 500 şi 2000 de foşti agenţi ai poliţiei politice din România refugiaţi sub aripa Berlinului.